Poezii

E plin cimitirul inimii mele, Atîtea iubiri am ucis prematur, Mă așteaptă desigur pedepsele grele, În viața eternă cea fără contur. Și gîndul mă doare și visele dor, Iar mintea mi-e plină de

Humorul îmbracă strai de sărbătoare, Sînt zilele Humorului străbun, Sus Humoreni! Veniti cu mic cu mare, Să vadă lumea ce avem noi mai bun. Sînt oaspeți ce au venit din toată țara, Orașul

E vară și-i pusiu prin oraș, Românii s-au dus să muncească\"afară\", Că-s săraci dar sînt harnici munesc pătimaș, Și oricum n-ar avea ce să facă în țară. Viața e grea și banii puțini, Pe

Viața mi-a făcut răni adînci și incizii, De o vreme chirurgii muncesc să le coase, Mă simt vinovat de multe decizii, Și azi toate dor și suflet și oase. Lumea se schimbă radical și

E noapte. E trei dimineață, Ma trezit iar lătratul de cîini, Mă ridic și privesc prin noaptea de gheață, Și mi-e frig la picioare și mi-e frig și la mîini. Afară văd cîinii ce latră

Te naști în fiecare zi, În fiecare clipă, Tu și pe mine mă atingi, În treacăt c-o aripă. Ești visul celor muritori, Tu pasărea speranței ești, Te chem de dincolo de nori, Să mă asculți ,să

Mugurii de cireș pocnesc, Natura reînvie dintr-o dată, Pînă mai ieri părea atît de moartă, Acum ogoare-n verde se-nvelesc. Revine viața în gîze și în oameni, Orașul se animă-i furnicar, Doar

Nu te-am văzut de mult si-mi este dor, Nu mă mai atrage nimeni și nimic, La-nceput pe toate le-am trecut ușor, Acum fără tine am murit un pic. Și cît de ușor te puteam reține, Să rămîi cu mine

De-o săptămînă plouă ne-ncetat, De dimineață și pînă spre seară, Întreg orașu-i pus iar la murat, Cu tot cu florile de primăvară. Oamenii sub umbrele colorate, Aleargă agitați de colo,

Mi-a aruncat zețarul, Un pumn de cuvinte, Să arunc pe ogorul, Necultivat din minte. Și iată-mă plin de neologisme, A căror înțeles nu îl știu încă, Sînt pentru mine grele aforisme, Iar

Sînt singur și e sărbătoare, Sînt întrun hal fără de hal, Iar inima în piept mă doare, Și am un gînd ascuns: suicidal. Și am prieteni,familia e mare, Dar toți sînt duși în lumea largă, Și-i

Stop ! Nu-mi mai dați atîtea sfaturi, Mi-au ajuns pînă la gît, Și am să vomit pe paturi, Sau am să vorbesc urît. Eu vă ascult din bună cuviință, Dar mai oprițivă că e destul, Atîta am;

Pe vremea asta caldă și frumoasă, Ar trebui să te bronzezi la mare, Tu stai lîngă cafeaua de pe masă, Co ochii plînși sub ochelari de soare. În mînă-ți tremură stinsă țigara, Iar floarea ce-o

Ce mult mi-a schimbat primăvara, Această viață amară de cîine, Că-mi pare ușoară povara, Zilei de azi și zilei de mîine. Cu noua-i paletă de culori, Îmi bucură ochii și nu-mi pasă, Căci văd

Pe drumul șerpuit, Ce duce sus pe Lunga, Nu vezi om necăjit, La toți le crește punga. Căci s-au scumpit pădurile de brazi, Și rîpele sînt scumpe astăzi frate, De parcă nu pămînt s-ar vinde

Alarmă! Fugiți de pe stradă, Să nu dea mașina în voi, Fugiți de sub schele odată! Să nu-ți cadă-n cap vreun pietroi. Păzițivă trupul și viața, Și tot ce aveți sănătos, Zîmbiți fericiți

Umbla pînă mai ieri cu pălăria-n mînă, Și aplecat pînă la jumătate, Acum stă-n crîșmă cîte-o săptămînă, Apoi o alta în străinătate. Pînă mai ieri și crud și cu tupeu, Te denunța de aveai mai

Într-o cîrciumă murdară, Stă la masa amărît, Și privind pe geam afară, Un bătrîn posomorît. Are o sticlă plină-n față, Din ea însă n-a gustat, Doar privește pe fereastră, Singur, trist

Îți scriu iubita mea din vîrf de munte, Nu! Nu-s cioban.Sînt meteorolog, Acum nu-ți dau prea multe amănunte, Ai să le vezi cînd vii. Căci vii te rog. Cînd am venit aici era o fată, C-un trup

. Coborînd din munți la vale, Dup-o ședere mai lungă, Mă-ndreptai puțin din șale, Căci stătui mult timp pe-o dungă Mă-mbrăcai cu țoale noi, Că alea vechi puțeau amarnic, De ziceai că nu la

De-o săptămînă plouă nencetat, Parcă toți zeii au ceva cu noi, Mai tot pămîntul este inundat, Oprește Doamne azi aceste ploi. Iar oamenii sînt triști și abătuți, Potopul le-a luat aproape

În jungla teribilă a marelui Nil, De multe asfințuri domnea încă sobru, Un rege din regi puțin ipohondru, Un leu în etate cu chip de copil. În labă-și ținea destinele sale, Și-a celor ce

Din depărtări prin fulgi de nea, Prin zgomot și troiene, Un cal bătrîn încet trăgea, Povara vieții mele. Și era blonda și frumoasă, Era și dulce și amară, Avea ochi verzi ca o

Prin oraș se plimba un cioban, Cu multe oi și cîini, Se visa mare boss la volan, Și dădea arogant doar din mîini. Petrecînd un wek-end chiar pe Marte, M-am întors plin de boli omenești, Și am