Poezie

Eu plec

1 min lectură·13 februarie 2011

Mediu

Mugurii de cireș pocnesc,

Natura reînvie dintr-o dată,

Pînă mai ieri părea atît de moartă,

Acum ogoare-n verde se-nvelesc.

Revine viața în gîze și în oameni,

Orașul se animă-i furnicar,

Doar eu sînt singur. Eu bătrîn hoinar,

Ce n-a prins rădăcină între semeni.

Mă-nchin în fața vieții și a morții mă închin,

Această primăvară e toamna mea din urmă,

Căci mi-am pierdut speranța și viața mi se curmă,

Nu am ca și Romeo decît un crunt destin.

Eu plec din astă lume.Poate-i mai bine așa,

Regret, regret amarnic această primăvară,

Dar plec ducînd în suflet balada la vioară,

Poate prin asta lumea va cîștiga ceva.

001.724

gigi condratovici. “Eu plec.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gigi-condratovici/poezie/13971379/eu-plec

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.