Poezie
Eu plec
1 min lectură·
Mediu
Mugurii de cireș pocnesc,
Natura reînvie dintr-o dată,
Pînă mai ieri părea atît de moartă,
Acum ogoare-n verde se-nvelesc.
Revine viața în gîze și în oameni,
Orașul se animă-i furnicar,
Doar eu sînt singur. Eu bătrîn hoinar,
Ce n-a prins rădăcină între semeni.
Mă-nchin în fața vieții și a morții mă închin,
Această primăvară e toamna mea din urmă,
Căci mi-am pierdut speranța și viața mi se curmă,
Nu am ca și Romeo decît un crunt destin.
Eu plec din astă lume.Poate-i mai bine așa,
Regret, regret amarnic această primăvară,
Dar plec ducînd în suflet balada la vioară,
Poate prin asta lumea va cîștiga ceva.
001715
0