Poezie

Nevasta scumpa

1 min lectură·23 ianuarie 2011

Mediu

Nevastă am de zece ani,

Și-n timpul ăsta am priceput,

Că dacă nu poți să-i dai bani,

Ești fals,ești bleg, ești prost crescut.

Bine, nu-mi trebuise mie,

Ațîția ani ca să-nțeleg,

Că ori îi dai o sută, o mie,

În fața ei rămîi tot bleg.

Însă speram la o adică,

Să mi se împlinească un vis,

Dar am chenzina mult prea mică,

Ca s-o pot duce la Paris.

Și chiar dacă aș avea-o mare,

Am damă, soacră și copii,

Cum să împart la fiecare,

Un mizerabil două mii.

Așa că azi mănînc cartofi ,

Doar dimineața-n prînz și seara,

Ca să-și ia ea lunar pantofi,

Că-mi iau eu teniși...primăvara.

001.201

gigi condratovici. “Nevasta scumpa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gigi-condratovici/poezie/13968873/nevasta-scumpa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.