GCGhinea Nouras Cristian
Verificat@ghinea-nouras-cristian
Lugoj
„Ne imbracam in cuvinte pana nu ne mai recunoastem.”
Cristian Ghinea s-a născut la Lugoj, în 16 decembrie 1962. Absolvent al Universității Politehnica din Timișoara, în 1987. Din luna mai 1992, devine redactor de televiziune, iar apoi trece în presa scrisă. Redactor-șef al săptămânalului "Redeșteptarea" Lugoj din mai 1998 până in ianuarie 2004. În prezent, își continuă activitatea în…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
Eram sigur ce-mi vei scrie, nu te-am ascultat nici pe tine, Loredana... N-am făcut bine, chestia cu tipografia nu este o justificare, dar totul mi se trage de la experiența de anul trecut, cu volumul \"Timpul, astfel fragmentat\", unde am adunat prozele scurte pe care le știi. Atunci, am amânat predarea textelor, obsedat de supra-supra-corecturi, re-re-aranjări de texte și apoi a trebuit să aștept... opt luni până să iasă de sub tipar. N-are rost să-ți spun aici de ce și cum, dar cred că reflexul ăsta m-a îndemnat să fiu așa prompt, de data asta. M-ar fi ajutat enorm și câteva zile libere de la serviciu, dar a fost imposibil...
Oricum, vreau să-ți trimit un exemplar din \"Anii...\". Adresa mea este nouras_ghinea@yahoo.com
PS Nu te grăbi cu \"Destăinuirile\", merge foarte bine. Merită să apară între coperți de carte, are atmosferă de roman veritabil.
Oricum, vreau să-ți trimit un exemplar din \"Anii...\". Adresa mea este nouras_ghinea@yahoo.com
PS Nu te grăbi cu \"Destăinuirile\", merge foarte bine. Merită să apară între coperți de carte, are atmosferă de roman veritabil.
Pe textul:
„\"Înhamă caii, mergem la Karlsbad!\"" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextGelu, cineva îmi spunea, atunci când i-am citit în premieră absolută capitolul pe care ai avut bunăvoința să-l parcurgi: \"Măi Cristi, nu-l lăsa așa, nu te grăbi, dă-i mai multă formă, fă o poveste de sine stătătoare, e păcat de subiect\". Nu l-am ascultat și acum vii tu Gelu, și-i dai dreptate, iar eu stau și citesc comentariul tău și-mi lipesc palma de frunte, când mă gândesc câte ar mai fi fost de spus, lucruri stranii, interesante, irepetabile, unice în felul lor. Accept, cu regret, că ai dreptate. De ce cu regret? Pentru că textul de față, care îmi dau seama că putea fi cu siguranță mai bine lucrat, este deja sub tipar. \"S-a deschis o fereastră la tipografie, vino repede cu discheta, băgăm imeiat cartea în lucru\". Cine ar putea rezista unei astfel de chemări a sirenei?! Aș putea fi eu acela, dar... de data viitoare.
Rămân dator. Mai treci pe la mine.
Rămân dator. Mai treci pe la mine.
Pe textul:
„\"Înhamă caii, mergem la Karlsbad!\"" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextFlorin, uite, exact de astfel de comentarii am nevoie, chestia cu \"femeia absolut remarcabilă\" este, evident, un loc comun (îl sesizasem și eu...), pentru celelalte două sintagme îți mulțumesc că mi-ai atras atenția. Prea concentrat ca să nu-mi împrăștii ideile, stau cu ochii țintă spre final și de obicei scap astfel de lucruri, care coboară valoarea ansamblului. O melodie frumoasă, întreruptă de vreo două-trei claxoane nelalocul lor, parcă nu mai e așa frumoasă, nu? Mă bucur că m-ai vizitat și te rog să mai revii cu astfel de observații pe text.
Pe textul:
„\"Înhamă caii, mergem la Karlsbad!\"" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextIoana, îți mulțumesc că m-ai vizitat din nou. Miși Motor, \"rapsodul\" Trifu, luptătorii pe care i-am numit Chiflă și Michael sunt personaje adevărate. Îți spun cu mâna pe inimă, odată cu ei s-a dus și o parte din mine. Orașul e plin de reclame, de mașini fițoase, toți umblă grăbiți, ca trași cu cheița. O sumă de oameni singuri, lipsiți de liantul personajelor pitorești, pe care nu mai dă nimeni doi bani. Dacă n-ar fi călugărițele greco-catolice, sărmanul Miși Motor și-ar fi parcat demult \"mașina\" la poarta Raiului celor blajini și săraci cu duhul.
Pe textul:
„\"Nostalghia\" - nostalgia, fără Tarkovski. Roza Vânturilor" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextDomnule Negoescu, foarte subtil comentariul dv., începând chiar cu primul aliniat. Am avut câteva discuții cu intelectuali francezi, care au fost extrem de nedumeriți când le spuneam că Ionescu, Brâncuși, Cioran, sunt de fapt români. Ei îi considerau francezi, ceea ce este mai mult decât varianta corectă - \"perfect integrați culturii franceze\". Dar, cum spuneați, așa se scrie istoria țărilor mici...
Pe textul:
„14 Iulie - între Franța și America..." de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextLoredana, sunt de acord cu ceea ce spui tu - adevăratul Paris este cel imperial, cel napoleonian, nu numai cu celebrele monumente, dar și cu clasicele clădiri de 6-7 etaje, construite în acel stil inconfundabil, cu mansardă etc. Eu voiam doar să spun că există enorm de multe clișee în cunoașterea reciprocă. Am fost de trei ori la Paris și n-am avut niciodată imaginea \"orașului îndrăgostiților\", ci a unei metropole trepidante, în care viața de zi cu zi cere un \"stomac\" tare. Evident, ca metropolă a culturii, Parisul și-a păstrat intactă strălucirea. Cred că spiritul francez va dăinui, pentru că oamenii din Hexagon au o mândrie, o \"încăpățânare\" a lor, un orgoliu național care nu va putea fi nivelat, decât eventual numai așa cum vor dori ei, francezii. Sper că am fost destul de coerent și că ai înțeles ce am intenționat să scot în evidență. Dacă nu, canicula e de vină... Promit să mai trec și eu pe la tine.
Pe textul:
„14 Iulie - între Franța și America..." de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextIoana, îți mulțumesc pentru mesajul transatlantic, postat cu atâta gentilețe. Ai văzut bine (și cred că observi zi de zi și acolo unde ești) diferențele dintre noi și americani. Suntem încă sub influența lui 14 Iulie, așa că vom da, cu pieptul bombat, explicața: \"Je m\'appelle Gherase et je suis aussi francophone!\". Originalitatea noastră constă în faptul că, atunci când turcii erau la putere, eram pro-turci, apoi am fost pro-ruși, pro-germani, iarăși pro-ruși (în genunchi mă-ntorc la tine...), iar la ora actuală suntem pro-americani și pro-europeni, cu diferențele de rigoare... Singurul care a făcut opinie separată, pe timpul romanilor, a fost un anume domn Decebal, dar, pentru că s-a otrăvit, nu se pune la socoteală!
PS Sunt un măgar! Tu mă citești frecvent, te mai și obosești să-mi scrii câteva vorba de bun simț, iar eu am făcut cunoștință cu tine atât de târziu, dar ce tare a fost \"Am aflat că scriu prost\"! La atâtea comentarii favorabile, mi-ar fi plăcut să fie adăugate și altfel de aprecieri. Mă uit în sus și întreb: \"is it anybody out there?!\"
PS Sunt un măgar! Tu mă citești frecvent, te mai și obosești să-mi scrii câteva vorba de bun simț, iar eu am făcut cunoștință cu tine atât de târziu, dar ce tare a fost \"Am aflat că scriu prost\"! La atâtea comentarii favorabile, mi-ar fi plăcut să fie adăugate și altfel de aprecieri. Mă uit în sus și întreb: \"is it anybody out there?!\"
Pe textul:
„\"Love story\" și flaconul cu piper" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextȘtii ce-mi place grozav, în plus, față de ce ți-am mai spus? Complicitatea cu interlocutorul, gesturile, amânările, un intermezzo la o partidă de pescuit sau în fața scumierei pline de țigări, până și tăcerile (\"nu știu cum să încep\"...). Într-un cuvânt, JOCUL, mă înțelegi? Asta face diferența dintre un roman și o culegere de interviuri, și crede-mă, știu diferența, că de 12 ani o țin tot într-un interviu. Prin tine, personajul-povestitor nu este o poză încremenită, sub care se înșiră un text cu multe semne de întrebare, ci un om viu, adevărat.
PS Incredibil episodul cu ciocolata oferită la plecare de către soldații germani. Exact așa mi s-a spus că au procedat nemții și în satul bunicilor mei... chiar dacă de la Berlin îi comanda un dement!
PS Incredibil episodul cu ciocolata oferită la plecare de către soldații germani. Exact așa mi s-a spus că au procedat nemții și în satul bunicilor mei... chiar dacă de la Berlin îi comanda un dement!
Pe textul:
„Destăinuiri (4)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
Context\"îhî\", zic și eu ca sărmanul personaj necopt, care n-a reușit să plângă la \"Love Story\" și care, încă o dată, nu a reușit să se încadreze tiparelor vremii. Acuma, tiparelor le zice \"pattern\", iar magazinul universal a devenit supermarket... Ceva mai copt, măcar în aparență, Noru nu a evoluat, din păcate, prea mult: nici azi nu e în stare să plângă de fericire, asistând, ca într-o sală de cinematograf, la \"succesul\" spectacolului cu sclipici numit, deocamdată, economie de piață... nefuncțională.
Pe textul:
„\"Love story\" și flaconul cu piper" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextLoredana, Ina, Sorin - capitolul cu creatura de la Bâlea Lac era, inițial, undeva pe la jumătatea drumului (ad mediam, cum ar spune romanii) dintre masa de lucru și coșul de gunoi, dar mai mult spre coșul de gunoi. Nădușit și cu mintea cețoasă, am aunat enșpe\' elemente disparate și le-am cusut, rezultând ceva aidoma monstrului lui Frankenstein. În încăpere s-a făcut brusc întuneric, au apărut tot felul de fulgere și descărcări electrice (știți fenomenele alea din filme), apoi savantul dement și-a privit, cu groază, creatura în față. Îl va sugruma, îl va zvârli pi jiam, vorba moldoveanului?! După un prelungit moment de suspans, Frankenstein... i-a aruncat un zâmbet știrb creatorului său dezaxat. Ieșise un monstruleț simpatic, care cerea să fie inclus în carte...
Pe textul:
„\"Sergend...sergend\"... Incidentul Bâlea Lac. Moroiul din spațiu" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextLoredana, am citit \"Destăinuirile\" cu sufletul la gură și te felicit pentru noua haină pe care o îmbracă scriitura ta. Vreau să-ți spun că este excelentă curgerea atât de naturală a poveștii, atât de bine elaborată și pusă în scenă. Prin asta, nu mă dezic de aprecierile la textele anterioare pe care le știi foarte bine, dar aici este altceva, este o altă forță, o altă respirație, ce mai, găsesc un început de roman veritabil. Primele două fraze din partea I, care m-au țintuit literalmente de text, m-au făcut să vorbesc singur: măi, fii atent, asta-i un început ca de roman! Așa am făcut și eu cu \"Anii...\", nu știam ce-o să iasă, la început, dar povestea s-a scris și s-a rescris pe sine, ca într-un \"feed-back halucinant\", așa cum îmi spunea un distins poet timișorean. Cred că sintagma se potrivește foarte bine și la tine. Sunt foarte impresionat, ce schimbare de registru! Poate că pe noi și pe mai mulți prieteni, formatul acestui site ne-a îndemnat, pe undeva, în subconștient, mai mult spre proza scurtă. Merge însă foarte bine și un roman, prezentat ca foileton!
Pe textul:
„Destăinuiri (2)" de Florentina-Loredana Dalian
0 suflu
ContextDomnule Negoescu, am și eu o surpriză pentru dumneavoastră. Sper să fi ajuns deja la profesorul Marian Barbu. Să-mi dați de știre când vă lămuriți despre ce este vorba. Cu salutări oltenești, Cristi
Pe textul:
„Magazia de semifabricate. Salamul lui Ceaușescu și câinele vorbitor" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextLoredana, mă bucur mult că, după o pauză impusă de înmulțirea \"bolovanilor\" pe care-i car în spate la serviciu (e drept, și cu un oarecare plus la buzunar) am putut, în sfârșit, pune capăt perioadei de acomodare cu noua postură. Așa că iată-mă din nou printre prieteni, pe Agonia.net. Cum cartea trimisă la tipografie a trebuit să aștepte după niște comenzi urgente, am mai adăugat câteva capitole, pe care am să le postez pe site, așteptând cu același interes comentariile voastre. Oricum, așa cum am promis, numele tuturor care mi-au scris apar la sfârșit, într-o secțiune separată.
Pe textul:
„Magazia de semifabricate. Salamul lui Ceaușescu și câinele vorbitor" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextM-am tot gândit, d-le Negoescu, la destinele acelor intelectuali sau alți oameni de valoare care, la cumpăna anilor 30-40, au refuzat să fie luați de val, au respins înregimentarea în rândul legionarilor, dezgustați de metodele violente ale acestora. Calvarul lor a început încă din perioada interbelică (atunci când se temeau pentru viața lor) și a continuat în anii 50, când erau considerați chiaburi, burghezi sau, culmea, chiar reacționari!
PS Revista \"Banat\" este în lucru, trebuie să văd și eu ce este deja în pagină. Pentru numărul în curs cred că mi-am făcut datoria, am adus opt texte bune, majoritatea din Timișoara, evident, și al dv. Nebunia asta cu alegerile locale ne-a consumat o grămadă de vreme, duminica am fost pe teren, cu mașinile, împărțiți pe echipaje... știți cum este. Cum redactarea și paginarea revin exclusiv unor oameni din presă, nu putem încheia lucrul la \"Banat\" înainte de turul II... Asta este, cultura așteaptă după politică.
PS Revista \"Banat\" este în lucru, trebuie să văd și eu ce este deja în pagină. Pentru numărul în curs cred că mi-am făcut datoria, am adus opt texte bune, majoritatea din Timișoara, evident, și al dv. Nebunia asta cu alegerile locale ne-a consumat o grămadă de vreme, duminica am fost pe teren, cu mașinile, împărțiți pe echipaje... știți cum este. Cum redactarea și paginarea revin exclusiv unor oameni din presă, nu putem încheia lucrul la \"Banat\" înainte de turul II... Asta este, cultura așteaptă după politică.
Pe textul:
„\"La noi, procesul comunismului trebuie făcut prin mass-media\"" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextPrieteni, vă mulțumesc din suflet pentru încurajări. Pe site am postat doar o parte din text, sunt câteva capitole care nu sunt cuprinse aici, fiind încă în lucru. Cartea este în pregătire, am dat deja la tipografie coperțile și grafica. Comentariile voastre mi-au fost de mare ajutor și m-am hotărât să vă dedic o pagină de mulțumiri, în care să trec numele tuturor celor de pe site care m-au încurajat direct sau indirect să duc la bun sfârșit acest proiect care se anunța inițial destul de vag, poate incoerent... Toată gratitudinea mea!
Pe textul:
„Anii cinematografului (V)" de Ghinea Nouras Cristian
0 suflu
ContextVă mulțumesc că ați descoperit acest interviu la care și eu țin foarte mult.Sunteți un fin observator, un nume cunoscut în domeniu și probabil că v-ați dat seama că partea cea mai emoțională din dilog a fost cea referitoare la copilăria din Caraș-Severin, cu ale sale imaginide neuitat. Cred că fiecare gazetar ar trebui să se oprească din goana asta nebună, care ne macină pe toți, și să strângă și astfel de materiale cu caracter peren, care vor deveni, cu timpul, adevărate mărturii despre o epocă trecută.
PS Am intrat întâmplător în pagină, și de aceea vă răspund cu întârziere. Mulțumesc și pentru steluță... chiar dacă nu o regăsesc lângă titlu. Dacă o vedeam, v-aș fi răspuns mai devreme, oricum, principală este comunicarea, acest permanent dialog de pe site, care, sincer vorbind, îmi aduce, de fiecare dată, o stare de bine, de confort intelectual. Încă o dată, vă mulțumesc că mă citiți.
PS Am intrat întâmplător în pagină, și de aceea vă răspund cu întârziere. Mulțumesc și pentru steluță... chiar dacă nu o regăsesc lângă titlu. Dacă o vedeam, v-aș fi răspuns mai devreme, oricum, principală este comunicarea, acest permanent dialog de pe site, care, sincer vorbind, îmi aduce, de fiecare dată, o stare de bine, de confort intelectual. Încă o dată, vă mulțumesc că mă citiți.
Pe textul:
„Interviu cu scriitorul Dumitru Þepeneag" de Ghinea Nouras Cristian
Recomandat0 suflu
ContextFelicitări, maestre, pentru acest interviu de calitate, din care răzbate firescul și modestia unei mari doamne a scenei românești. Evident, toate aceste aprecieri ți le-am transmis și în redacție, prin viu grai, dar acu\' zic că le-am \"oficializat\", nu-i așa? Încă o dată, bravo, super!
Pe textul:
„“Nu îmi voi consuma energia în tot felul de controverse sterile”" de Dobrescu Petrisor Elvis
Recomandat0 suflu
ContextNervosu\': Băi, ce mă enervează Sache ăsta, stă în hibernare cu săptămânile, apoi apare brusc pe site și dă lovitura; până să ne dezmeticim și să-l apucăm de guler, pentru a-i cere socoteală, se pierde iar în ceață, ca Steaua la finalul sezonului.
Ofticosu\': Apare rar, dar scrie bine, și chestia asta mă oftică îngrozitor. Cred c-ar trebui să angajăm un câine polițist, mai dresat decât el și să-l aducem în fața Tribunalului Poporului, pardon, în biroul șefului, pentru a fi judecat.
Pârâciosu\': Voi chiar nu vă dați seama ce se întâmplă, cum crede că ne fraierește Sache ăsta?! Ne servește tot felul de texte așa-zis hazlii, care de fapt nu sunt vesele de loc și în care face mișto de alde noi. O să-l spun Îngerului, nu direct, ci așa, îl \"lucrez\" ca la carte, printr-o secretară sau un consilier - să-i sugereze așa, ușor, să nu mai comenteze atât, să scrie și el de bine, ca oamenii de bine, să nu mai iasă din rând. Și să pună și fundă roz!
Ofticosu\': Apare rar, dar scrie bine, și chestia asta mă oftică îngrozitor. Cred c-ar trebui să angajăm un câine polițist, mai dresat decât el și să-l aducem în fața Tribunalului Poporului, pardon, în biroul șefului, pentru a fi judecat.
Pârâciosu\': Voi chiar nu vă dați seama ce se întâmplă, cum crede că ne fraierește Sache ăsta?! Ne servește tot felul de texte așa-zis hazlii, care de fapt nu sunt vesele de loc și în care face mișto de alde noi. O să-l spun Îngerului, nu direct, ci așa, îl \"lucrez\" ca la carte, printr-o secretară sau un consilier - să-i sugereze așa, ușor, să nu mai comenteze atât, să scrie și el de bine, ca oamenii de bine, să nu mai iasă din rând. Și să pună și fundă roz!
Pe textul:
„Nervosu’, Ofticosu’ si Paraciosu’" de Sorin Teodoriu
0 suflu
ContextExcelent material, mai ales pentru noi, cei aflați la sute de kilometri de \"epicentrul\" evenimentului și care nu ne-am aflat printre fericiții participanți. Am remarcat ce bine ai sintetizat manifestarea în spiritul ei, ce bine ai prins atmosfera, din câteva tușe inspirate. Mulțumiri!
Pe textul:
„Stop-cadre la Bookarest" de Florin Hălălău
Recomandat0 suflu
ContextSorin, tu nu poți scrie sub o cotă minimă situată undeva între bun și foarte bun, asta e clar, ai talent și \"miști\" bine textul, ai stofă și de regizor, nu te mai plictisesc cu laudele. Totuși, spre deosebire de alte texte (Meduza..., FatalError, cel cu îngerul et.) aici mi se pare că te-ai grăbit să ajungi la final, golind întrucâtva de conținut o idee execelentă. Știi că nu mă grăbesc cu comentariile, citesc cu atenție ce scrii, așa că nu este o impresie la o primă lectură în fugă, sau \"cu echerul\", cum spunea regretatul Marin Sorescu. Și totuși, proza ta, scurtată parcă prea devreme, m-a pus pe gânduri. În nici un caz nu am citit-o în notă umoristică, ci mai degrabă cu o nuanță de dezabuzare, de abandonare a unei realități care te agresează prin absurd și impersonalitate - cel care vedea microbi/ozeneuri și-a găsit liniștea prin afișarea bastonului alb și ochelarilor fumurii - \"am scăpat de griji, de eseuri, de romane, de comentarii\"... Nu știu cum, parcă mi te-ai adresat direct, izolat în baie din calea nevrozelor cotidiene. Repet, ideea e grozavă, dar mi-e ciudă că n-ai dezvoltat-o mai mult!
Pe textul:
„Prost beton" de Sorin Teodoriu
0 suflu
Context