- Recomandări pentru înscrierea de texte:
◦d. Nu introduceți mai mult de trei texte de aceeași natură pe zi. În cazul în care introduceți masiv texte în site, riscați ca textele să ajungă
"Infinitul caută îmbrățișarea finitului și finitul
caută să se piardă în infinit" - Tagore -
cu îmbrățișări din raze albastre,
ți-am pictat formele în culori și senzații
mângâiate prin pensula
Stă amintirea-n curte singură, tăcută, lângă fântâna știrbă
de pietrele desprinse din liantul palid, plecate spre izvor;
Cu țoale în culori de malachit, un brotac eșuat pe-un putregai,
cu
nu vreau să te sufoc
ci dimpotrivă să te las
să zburzi ca un mustang...
cu aripi -
- un fluture albastru
plecat din primăvară
ca să-și întindă
fain aripile-n soare
însetat de viață, de
În fiecare noapte
ești
unică,
prin chipul și sufletul tău.
revăd
trecutele nopți –
gemene oarecum,
lacrimi jilave
înghețate în brumă,
perlate în rouă.
agăț
sasăul albastru-pur
de
egoistele gânduri m-au lăsat somnului pradă,
iar somnul m-a pus zălog visului,
visul, plutind ca un vultur prometeic
și-a înfipt ghearele în irișii ochilor mei
iar ciocul, arcuit ca al nopții
zăvorul intrării era închis
de Archaeidae prin urzeala lor de mătase argintie,
dincolo de prag, parcă după-un veac aproape întreg,
mă aștepta oglinda cu rama vopsită
Dragii noștri
În primele mele rânduri de scrisoare
vă transmit pe această cale
că sunt sănătos și am ajuns cu bine,
ceea ce vă doresc și vouă…
- vă scriu de aici, de la marginea
- tropot de copite,
granit pe caldarâm -
mă întreb uneori
pe mine însumi,
hoinărindu-mă
prin cartierele golite de inimi,
dar cine oare să-mi răspundă
cuvintelor mele surde? -
mi-am asortat
pe traverse de noroi -
așa fain ondulează în cânt
gleznele bivolițelor -
sub degetele firave
de pe clapele pianului.
în gândul puștiului murdar
ce împinge cu bota
ciurda flămândă
de
mi-am pus în pocal o grăsuță,
așa ca o geamănă, să respirăm împreună
din speech-ul meu din seara asta
al unui tom nescris în rugăciune
îndes cu nesaț amprentelor trăiri
într-un sac peticit cu
- de la un sentiment al vinovăției, o noapte în vis,
trecând pe acolo fără să-mi găsesc un timp
ca să trec, să le văd…
!Oh, marea mea problemă existențială!
sentimentul care mă
busolă -
rătăciri, îmbrățișări sub umbre de ramuri,
ridicate spre ceruri de iriși albaștri-căprui,
mere în pârg ce așteaptă să fie gustate,
în iarba uscată, unele scăpate liber, altele
august-
cărarea șerpuită din grâu îmi poartă pașii,
peste cocoașa dealului spre casa bunicilor,
arunc copilărește cu bulgări de pământ spre cer,
stoluri de vrăbii se răsucesc în zbor ca
GP