Poezie
Voalul oglinzii
1 min lectură·
Mediu
zăvorul intrării era închis
de Archaeidae prin urzeala lor de mătase argintie,
dincolo de prag, parcă după-un veac aproape întreg,
mă aștepta oglinda cu rama vopsită scorojit-albastru...
privesc îndelung la brazdele adânci croite în frunte
răsfirate plete albe până peste umerii aplecați
ce nu mai pot duce greutatea carelor cu făină
ce-mi acoperă creștetul și ochii lăcrimați
de întunericul luminii!
cine oare mi-o schimbat oglinda?
mi-am întâlnit apoi viii, împrăștiați
printre morții cuminți din morminte,
le-am presărat petale cu lacrimi de ceară
pe amintirile sufletelor venite la clacă.
001.377
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gheorghe purcar
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 88
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
gheorghe purcar. “Voalul oglinzii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-purcar/poezie/14103111/voalul-oglinziiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.