Poezie

Ochii gândului

1 min lectură·9 februarie 2017

Mediu

Dragii noștri

În primele mele rânduri de scrisoare

vă transmit pe această cale

că sunt sănătos și am ajuns cu bine,

ceea ce vă doresc și vouă…

- vă scriu de aici, de la marginea locului

pe care voi îl numiți „dincolo”.

Aici e bine, e cald și plin de flori.

Doctorii mi-au reparat mai întâi oasele

și nici de durerile reumatice n-au uitat.

La urmă au peticit rănile sufletului,

acum acesta este ca un „foale” în jăratec.

Tot pe aici curg laptele și mierea

ca apele prin Nilul Alb și Huanghe.

Și apoi pot să mânc pe săturate

că am pierdut și diabetul,

iar de la geam văd o minge albastră

pe care oamenii alunecă încolo și-ncoace,

ca furnicile speriate de furtună.

Am mâinile și picioarele ca de prunc,

nu mai sunt degerate și putrede ca mranița,

mai ales, mâinile.

Acum nu mă mai dor,

fiindcă hrănesc gurile rădăcinilor flămânde.

Închei aici mica mea scrisoare

și sper ca ea să vă găsească sănătoși

și la fel de încrezători -

001.190

gheorghe purcar. “Ochii gândului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gheorghe-purcar/poezie/14102849/ochii-gandului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.