Gheorghe Aurel Pacurar

Zboara nebun cu aripile indoite mai ales inspre el insusi...verdele acela aeresc il strange sub aripi cand se zvacneste dinadins din vazduhurile de aer in cele de ape...Innnnnnnoata si nu respira...Este pasarea de ape care sta doar cateva clipe in aer...Acolo nu zboara ci numai, ca o Maiastra, se aduna ca un fel de fus de penetrat cu durere aerul...A stiut odata ce inseamna cerul insa de cand cu zborul prin ape cauta mai mult adancurile...e drept tot la fel de zvacnit si tot la fel de aprins...Uneori soarele este pana acolo in adanc urmarit si bulgarul lui din nisipuri razbate intunericul pana la alge...Multe, multe pasari sunt in adancuri, tragand dupa ele pasari mai mici care vor invata sa zboare prin aer...Sau se vor conforma poate dupa formele de Has doi O si se vor zbate pe mai departe intre compromisul unei zile ce vine dupa cea care tocmai a plecat...Vine insa trist si moale momentul in care nisipurile se vor revolta si algele-si vor smulge de pe clepsidrele silicoase...Insa vezi tu, atunci poate sa fie mult, mult prea tarziu...Zborul zbura ca di Duhul Lui peste ape...

Se da ingerul verzicios si umezicios...

Am plus de minus printre pleoape si-mi e o sete de apa fara calcar si fara praf...Cola mea e calda si linsa peste paharul inalt si oarecum verzui...Intind mana si dau de dosarul al greu su diplome...Zambesc si ma asez mai atent pe marginea patului...O fi bun de pus sub vre-un picior de masa undeva intr-un han cu ulcioare de lut la vanzare? Sau poate o sa ma ajute pe mine sa prind steaua de mare de pe cer? nu cred...Si asa pun pe marginea saltelei - pana la urma o sa-mi iau si eu un pat ca toate paturile - paharul ala albastriu din care a baut ea cand a zambit si sorb cu nesat aerul cu miresme...Ceasul meu electronic de la video palpaie incandescent si ochii-mi se scurg inlacrimi...intr-o zi are sa-mi puna capac computerul asta...si la ceasul ala voi fi doar sperante naive in n-spe mii de linii de cod...si va trebui sa pipai cu buzele scoarta copacilor...De ce da? pentru ca am facut numai binele ce mi s-a spus...De ce nu? Ca n-am facut decat ce-am vrut? De ce ? Degeaba.

Se da ingerul cv-los

\"Am vazut Lumina cea Adevarata, am primit Duhul cel ceresc...\"...Se canta dupa ce oamenii se impartasesc...Unii au lumanari in maini altiiiii (soiptit si spre stingere tremurata) nu...Ingerul vine la toti...Mama m-a strigat odata cand eram intr-o rapa si aveam un baltag! Gheorghitttaaaaa! M-a strigat. Si m-am uitat o clipa sa vad de unde rasare soarele...El, soarele era incaltat asa lin si plin de lumina lui si-mi zise scripturistic: \"Ploaia cade la fel si peste buni si peste rai deopotriva\"...M-am uitat atunci atent si am recunoscut seara dezlegata de capastru si oamenii adunati in jurul focului...Mancau si numai unul plangea si manca...Plangea si manca...manca si plangea...Si tot asa...Apoi am inteles ca focul acela nu-l facusera ei si mai ales ca pe cer stelele se miscau impotriva sensuriloe cuiva...\"Nu mor caii cand vor cainii ca Mihai Viteazul a intrat in Alba Iulia de-a calare pe-un cal si nu de-a calare pe-un caine\"...ningea dinadins peste urmele flacarilor rezemate in amurgul ala lins...Da, eu voi fi cu ea si ea va dormi iar in poala mea si-i voi mangaia usor somnul ei dorit de-o copilarie si-o nebunie intreaga...Da, se va bucura din nou de lumina nelinsa a drog si se va intoarce in fiecare apus sa innnoattte ca un bulgar de lumina...Si-n fiecare noapte va sta pe palmele mele si se va uita adanc in cer...Vom avea copii multi si cuminti si pe mine ma va imbratisa si cu coastele coastelor de dor si iubire...Si asta fara pricina ci numai datorita faptului banal ca este bucata din acelasi lut peste care a suflat candva demult numai El.

Inger englicios traducacios...

Sinusurile ingerului imi separa secundele care pleaca de cele inca umede si amirosind secret, de cele care or sa vina...Imi fac curat in hartii si am inima o secunda cazand dintre colile reci...Am sacrificat arma mea de ingeri pe arma mea de inimi si iata acum cum sufletul meu aranitul si nemangaiatul este dus de Dumnezeu pe-un umar...Ah ce de piroane se astern intre mine si lume numai pentru ca iata, ca o nebunie criptata, iubesc pe femeia mea de coasta...

Se da ingerul costicios pentru trecutul glorios ;-)

Duminica-i de Liturghie plina,
De rugaciune calda in soptit
\"Veniti de luati Lumina!\" o sa vina,
Iisus Hristos pe cruce-a patimit.

Duminica-i in posturi atacata
De intuneric si de clipe hade,
Stau ingerii-n secunda rusinata
De slova ce ranjeste si nu rade.

Duminica-i Lumina si Iubire,
E Maica Domnului pasind mireasa
Nu-ntunecate minti de amagire
Si preapatrunderi negre de angoasa.

Concluzie: intrarea in Europa se face pe doua usi. Una pentru cei ce sunt si una pentru presupusi.

\"Daca textul este un fel de prelungire prin continuitate a autorului , atunci ontologicul textual ni se poate releva numai fractal.

Apropierea si departarea de text, din nefericire, sau de ce nu, din fericire, nu se pot realiza decat mediat si contextualizat. Cu riscurile de rigoare. Asumandu-ne aceste riscuri, nu putine, si incercand un fel de co-lecturare empatica, „cu vena de la tampla zburand…” cum scrie autorul, constatam cu placuta surprindere versuri care consoneaza cu noi, care parca ne sunt cunoscute, parca noi am fi autorii lor. Acesta este, cred, semnul care nu da „gres estetic” si care ne spune ca ne aflam in fata unui adevarat „text poetic” intr-o  acceptiune comuna, in fata unui poem.

Iata cateva, exemple, pe care le putem „nominaliza” (  influenta medierii si contextualizarii!  ) ca  reusite poetice: „In culorile din palme ne scaldam /
Imbratisarile” ,  „…bulgarii / De iubire” , „Soarele adie despletit…”  si chiar  „Pe inima ta inmugureste zambetul / Si tipatul vulturului.” Ca expresie aproape dichotomica si antitetica a spiritului feminin, iubire-zambet, ura-tipat, cu toate conotatiile de rigoare.

Avem de-a face cu un poem de dragoste in care transfigurarea incifreaza simbolurile comune ale manifestarilor umane pana la a le sublima in spatiul poetic. Acesta, spatiul poetic al autorului,  asemenea fetei, ca „subiect” liric si „obiect” pasional , evident in sens filosofic, „chiar miroase a inger”.

Nu putem incheia fara sa remarcam, din pacate, si caderea in ispita facilului in doua trei situatii dintre care mentionam ‚… cercel la ureche...Senzatii pereche….”, rima de text apartinand  muzicii usoare de calitate indoielnica si „spiritelor stramosilor” , tip de  genitiv nefericit, de care pe viitor trebuie sa se fereasca si care arunca o usoara umbra de nesiguranta si lejeritate.\"

Comentariul apartine lui Movileanu si mi l-a trimis pe e-mail. Il introduc aici asa cum l-am primit.

Inger cu ingerii,
Om cu oamenii,
Libelul cu libelulele,
Secunda cu secundele...
Vesnicie fara rima
Un suspin de inima
Mangaiere necuvinte
Sensu-n vena se aprinde...
Pas preapus pe ingereste
Si baut pe omeneste
Dumnezeu il tine-n noi
Suflet de deserturi ploi...

Urcau pe mine senzatii de zbor si undeva la orizonturi se adunau luminile din palmele chinezilor cuminti sa deseneze chipuri de ingeri...Albastra era apasarea degetelor lor pensuloase pe alba respirare dintre oase...Inima de lumina pentru gura ce-o sa vina a de apa bautoare si mangaietoare...

Se da ingerul de ceai...

Arde nisipul acela in care urmele ultimului pescar s-au adunat sa aduca inainte de toate un peste imens devorat de trupul de mare...Palmele lui asudate si sangerande de la sarea care intra peste tot si toate aduce mai mult cu aripile ingerului de ape zburand inlantuit in navoadele de aer...Pe mine ma cauta sa-mi puna stuful in vene si nisipul sa mi-l toarne, de o putea, in ochi, si-n gura si-n clipe...Ma vrea dus si stins caci iata am venit cu fericirea mea peste ape...Insa eu il privesc si-i soptesc ca nu are cum sa-mi ia sufletul...In fapt noi vrem fericirea aceluiasi inger...El insa ca stapan si eu ca zbor...

Se da ingerul de ape neprins in navoade de aer sarat...

Lacrimi albe sprijinind
Obrazul blond si pufos
A despartire...

Am vazut o data pe cineva plangand in fata parsivei de viata cu lacrimi albe...Era la Cluj undeva in Gruia acum, of Doamne, multi, multi ani...

Se da ingerul haikucios ;-)

A iesit mare de doi metriii si mai bine si s-a aplecat luand in pumni pamantul verde si umplut de noapte...Il mirosi cu palmele aduse la gura si intinse si celorlalti, fara cuvinte, bucuria lui...Pecer doamna din balansoare ii spunea cum sa invie cu puterea lui de la Dumnezeu...Si ploua cu lumini de licurici inainte de tacuta si ascunsa exorcizare in numele Sfantului Christopher...

Se da ingerul licuricios...

Presupunerile rotilor dintate se dovedira a fi pana la ultima statie implacabile...Avioanele asteapta pana la urma ca m-am ratoit in teutona si nu ca ar fi stiut despre efectul Coanda sau despre stiloul cel dintai...Spre centrul pamantului! Cu 4 grade mai cald cu fiecare 10 metriiii...Sapam si ne uitam bluzele pline de raspiratii undeva departe...Nemo! Nemo! Ia mai omule sapca ta de capitan si hai sa ne balonim zeppelinic printre verzile ei suvite de par...Acasa vine seara si mi se face umbra prin camera adierea ei alba si moale si coapsele ei stralucind...Mirosea a inger de stele urma ei pe buzele mele...Samaritenii sunt la putere insa atentie va zic la suflete!!! Se plange pe rupte pe malul celalalt si pana la urma se la da drumul la frangie...Sapunul nu se mai da la liber.

Cu admiratie senzoriala se da ingerul samaritean cu care noi azi am impletit din lacrimi, punte.

Iau chitara si scot de la ea o pana de inger...a doua coarda de sus imi sta sprijinita si-mi omoara barba inainte sa apuc sa vad linistea ei relaxata...Am scapat de lopata...Da drumul la apa si vede undeva departe cum la canalul de pe strada nouasprezece se scurge o unghie de copil la apa...apa asteapta hulpava si inca ceva...si inca ceva...e sensul acela dezlegat...cant, cant, cant...dansezi, dansezi, dansezi...ole, ole, ole...si ai ochii sprijiniti pe chitara mea cu gaura viracioasa de fara coardele vocale uitate in frigide...gatul de sticla are tastele pianului separate de clacanitul din lemnul icoanelor...satatatata...ce gambe frumoase insa iubirea-i de biti nemariti la implinirea trecerii prin lume...se infunda cu par scurgerea de atatea lacrimi...ingerii se dau pe gratis la coltul de strada cu ude urme de verde pal...aahhhh! am in sfarsit un sunet pe vena si imi doresc perfidia curvelor disperate uitate de pesti la colturile strazilor de pietre...amara constatare de omida plansa si foarte trista...am pe gat muscaturile din copilarie si lacrimile mele primele...imi iau zile libere si plec pe planeta maimutelor...la facut avioane de hartie...NEBUNIE!

Morala: la terminalul 1 B se da biletul cu declaratia de dragoste in cordon bleu.

Uite cum se separa cuvantul in litere...Prima o ia catre carotida...a doua catre prima camaruta...a treia catre vena cava...a patra catre aorta...a cincea catre capilare...a sasea catre floare...a saptea catre suflet..a opta catre secunde...si a zecea catre buze...Simti cum simt si eu ca parca ma simt acasa?

Se da ingerul pulsicios de venos

Deci: Stimata doamna eu merg la multe filme si la multe cinematografe caci acolo se pot definiiii oamenii asa cum sunt si nu asa cum ar vrea sa fie. Fara nici o aluzie la palarie. Dumneavoastra nu ati stat niciodata si nici nu veti sta - garantez cu mana pe inima mea - langa mine. Eu cand fac aceste comentarii nu ma gandesc la dumneavoastra ci numai la senzatiile care curg din inspiratia pe care o stapaniti...Deci nu va mai puneti pe pozitii unde nu existati. Ciorapi din aia de cerebralizati dumneavoastra se vand la 2,5 euro la kil...Raman deci numai senzatiile...Langa mine este altcineva la toate filmele...asta ca sa fim siguri cine aduce rolele aici...

Concluzie: vizionare placuta in continuare

Sens: am sa va citesc cu placere rationarile literare

Subtire: nu pot cere subtilitate unui camp proaspat curatat de ganduri

hai sa ne facem rosii pe maini de visine...Hai sa le furam de tot samburii si sa dam cu ei, asa stransi intre degetul mare si aratator, sa dam cu ei iti zic pe fereastra sa auzim pe aia de la doi cum ne-njura..Ha ha ha ...Da doamna noi semanam ciresii aia...Si da: numaia sa de la etaj ca asa ne place noua...Cerul ne place si sa facem copii vagabonzi si obraznici...Hai mama scoate o data prajitura aia ca mirose a inger fomicios deja...Hai ca pe urma facem poze cu ingerii satuli de prajitura..ha ha ha ...nu mai pot zbura...
Despre sanul tau in palma mea stiu mai bine zambetele alea ale tale si ochii tai indreptati catre apus...

Se da ingerul inghitind in sec dupa prajitura cu visine...adica cel visinos...

\"Ultima mila...oamenii ii spun insa si mila verde...de la podelele de culoarea lamailor crude...este ultimul drum al condamnatilor la moarte\"...De ce razi asa in hohote..Mai! Ce, n-ai mai vazut un neamericanizat mergand la film de dragul sa te pipaie subtil fara sa se indoape cu pop-korn si cola...Da! Eu beau suc de rosii cu piper si un pic de sare si-ti mangai sanul usor, ca un nesimtit ce sunt sau ca un prea simtit, cand tu te faci ca nu simti si-ti ridici incet cotul sa-ti asezi, in mijlocul filmului desigur, o suvita rebela...Da eu am zgariat ciorapul ala de ti-a plecat firul si eu l-am prins cu dintii undeva deaspura genunchiului tau pe interioru-ti zvacnit de coapsa...Da, eu te-am sarutat incet pe crestet cand te-ai inmolicit pe mine copila nemangaiata...Da-l incolo pe barbatu-to! hai sa te mangai pe mana si sa-ti fac movilite...Si, oare ti-am spus: ce ochii cu buze de caprioare ai!

Se da ingerul a de filmele multe fara popkorn dar cu surasuri si vibratii sfarcoase...;-)
(Asta ca sa concordam cu usa aia de panza)

Am adus un brat de pensule si un inger deschis la inima, am adus panzele sacilor de dinainte de 325 d.H. si am adus cu mine crucea aceea cu bratele egale cu miile de cruci in cruci si cruci...Si am intins sufletul meu tare pe rama aceea de secunde si am intins zic muschii mei pana au inceput a ma durea constatarile acelea tarziiiii- poate se rupe panza! - si nu am mai auzit strigatele disperate ale vopselelor dupa palmele mele...Am privit adanc inspre trecerea prin marea cea rosie si am asemuit acesta cu cele noua fericiri...Si apoi, dintr-o data, in psaltica, am inceput a mangaia cu palmele mele, vopsitele, cu venele direct pe suflet am inceput a ma despleti...Avea chipul ei dupa o noapte, dupa doui copii, dupa trei nevste, dupa patru zari...Spre dimineata zilei a saptea am asternut o singura deschidere catre lume: lumea radea si ingerii plangeau! Atunci am zis: facem panza noua pe rama de visuri si dam drumul la sperante...Avea chipul ei si dupa cautatul de maduva in oase...Desi era desertul Sinailului, inspre tacere, plouase...

Se da ingerul primul a de lumina lina.

Sa facem pietrele acestea mari dupa chipul femeilor pe care le iubim...Ele trebuie sa fie mari pentru ca ele au asa o ridicare pe varfuri si nasul in vant...Sunt frumoase de nu ar putea sa incapa intr-o simpla piatra...Deci facem un complex megalititic sa se vada din Cer...Dumnezeu va stiiiii - acesta este un soptit i prelung pentru urechile Bunului - si va aduce pentru noi soarele pe cer...Ele ne vor masura timpul si intre ele vom definindu-ne-vom trecrea...Cuvantul moarte-l vom introduce mai incolo in toate limbile pamantului...mereu altul, mereu nepietros...Pietrele acestea insa vor ramane...pentru femeile noastre inalte, pagane...va trece timpul prin noi si prin paine...

Se da ingerul de la Beresit.

La portile imperiului tarait printre cazoanele urlete ale femeilor imbinate cu vodca de frig si de neiubit stau visurile eseninuite si igorovuite si zosimuite...La vama se pune numai o stampila mare si se lasa acordeoanele la control...Ciudat - Komisch - cum nu canta ela singure...Hai Beethovene ai sa auzi cum tanguie un rus acordeonul in piata de ape si vino sa vezi cum rusoaica aceea cu ochii cat casa canta \"O sole mio\" pentru zece centi in Römer Platz...Sau hai sa vezi cum lumineaza Maica Domnului din tabloul unui Igorov - asa cum vi - de la Alte Oper...In diesem Haus war irgendwan Karl Mark geboren sein...Ah romanovilor cat va pot iubiiiiiiii! Moscova doareme in lacrimi...

P.S. Uneori stau si ma intreb cine a castigat intr-adevar toate razboaiele?

Se da ingerul acela atat de contestat numit Rasputin.