Moscova nu crede-n lacrimi

La portile imperiului tarait printre cazoanele urlete ale femeilor imbinate cu vodca de frig si de neiubit stau visurile eseninuite si igorovuite si zosimuite...La vama se pune numai o stampila mare si se lasa acordeoanele la control...Ciudat - Komisch - cum nu canta ela singure...Hai Beethovene ai sa auzi cum tanguie un rus acordeonul in piata de ape si vino sa vezi cum rusoaica aceea cu ochii cat casa canta \"O sole mio\" pentru zece centi in Römer Platz...Sau hai sa vezi cum lumineaza Maica Domnului din tabloul unui Igorov - asa cum vi - de la Alte Oper...In diesem Haus war irgendwan Karl Mark geboren sein...Ah romanovilor cat va pot iubiiiiiiii! Moscova doareme in lacrimi...

P.S. Uneori stau si ma intreb cine a castigat intr-adevar toate razboaiele?

Se da ingerul acela atat de contestat numit Rasputin.

mi-a placut...

Filip, ma bucur enorm ca ti-a placut.
Gap-merci de parere. ma uimesti cu pragmatismul asta.