Fire marine

Zboara nebun cu aripile indoite mai ales inspre el insusi...verdele acela aeresc il strange sub aripi cand se zvacneste dinadins din vazduhurile de aer in cele de ape...Innnnnnnoata si nu respira...Este pasarea de ape care sta doar cateva clipe in aer...Acolo nu zboara ci numai, ca o Maiastra, se aduna ca un fel de fus de penetrat cu durere aerul...A stiut odata ce inseamna cerul insa de cand cu zborul prin ape cauta mai mult adancurile...e drept tot la fel de zvacnit si tot la fel de aprins...Uneori soarele este pana acolo in adanc urmarit si bulgarul lui din nisipuri razbate intunericul pana la alge...Multe, multe pasari sunt in adancuri, tragand dupa ele pasari mai mici care vor invata sa zboare prin aer...Sau se vor conforma poate dupa formele de Has doi O si se vor zbate pe mai departe intre compromisul unei zile ce vine dupa cea care tocmai a plecat...Vine insa trist si moale momentul in care nisipurile se vor revolta si algele-si vor smulge de pe clepsidrele silicoase...Insa vezi tu, atunci poate sa fie mult, mult prea tarziu...Zborul zbura ca di Duhul Lui peste ape...

Se da ingerul verzicios si umezicios...