YoYo

AZI M-am întâlnit cu Molana pe faleză la Esplanada, așa cum stabilisem la telefon. E șapte seara și afară a început să se mai răcorească. Stăm pe banca și poștim un joint. Soarele e roșu. Încercăm să îl imităm din ochi și ne iese. Vorbim fără să ne mișcăm și ne miscăm fără să vorbim unul cu celălalt până ne trezim îm centru în față la Grand. Mi s-a uscat gura și buzele mi s-au lipit una de alta. Hai să urcăm aici la Taclale la o bere. Hai. Dai o bere. Dau. Barul e gol. E vară și toți preferă terasele. Ne asezăm la o masă și îi facem semn barmanului care în cateva secunde apare cu două beri. Cam în același timp intră pe usă Fido. E singur. Pot să stau și eu aici cu voi? Mă întreabă. Ia un loc. Nu îmi amintesc exact cum l-am cunoscut pe Fido. Nici când. Îl știam din vedere și ne salutam deja când am început să cumpăr k de la el. Nu m-am împăcat bine cu acest drog așa că nici relația cu Fido nu am aprofundat-o. Acum stă la masă cu mine și ar trebui să comunicăm. Când se întâlnesc doi narcomani care nu sunt prieteni apropiați vor discuta cu siguranță despre droguri. Totul începe cu întrebarea: Ai ceva? N-am nimic. Îi răspund oarecum mirat că tocmai el a pus întrebarea asta. A fost ceva, dar foarte puțin și s-a terminat. Ce, herbas? Da. N-am mai tras nimic de câteva săptămâni. E secetă frate. Nici la București nimic? Nimic. Ãla de la care luam noi a căzut acum vreo lună și nu mai știm pe nimeni. Toți s-au dat la fund. Și aici nu știi pe nimeni? Pe nimeni frate, adică pe nimeni de încredere, altfel nu mă bag. E periculos. Se cunoaște toată lumea cu toată lumea. Se aude imediat tot. Știu eu pe cineva de încredere. Ai bani? N-am frate, sunt lefter. Am luat o superțeapă și acum sunt și plin de datorii. Păi cum așa? Dacă-ți spun o să râzi de-o să te caci pe tine. Să vezi ce face disperarea din om. Păi zi frate, ce-ai pățit? Păi fii atent, să mor eu dacă te mint. Am zis că fac o afacere cu seceta asta. Păi ce, am zis eu, dacă tot nu se găsește nimic pe aici și toți pe care îi știu sunt disperați, cu creierii întinși de la pastile, ce ar fi să fac o drumeție până la București, așa fără să cunosc pe nimeni. Pula mea, mă duc eu prin Regie, văd eu, trebuie să găsesc pe undeva. Nu se poate să nu fie iarbă în București. Imposibil. Așa că am vorbit cu băieții să punem toți bani, fiecare cât poate, că dacă tot mă duceam până acolo nu mă duceam să iau o țiplă, luam ca lumea, să îmi iasă și mie ceva. Ne-am strâns vreo zece, unu a dat un milion, altul trei, fiecare cât a avut. În fine, am strâns vreo opt sute de parai m-am urcat în tren și am tăiat-o. Aștia mă asteptau ca pe dumnezeu. Am ajuns în București și am tăiat-o direct în Regie cu gândul să întreb în stânga și în dreapta. Ce puteam să pățesc? Am luat un taxi din gară și m-am dus direct. Acolo cum întri spre cămine, știi? Da, știu, faci stânga ș-o iei pe lângă Dâmbovița. Da, așa. Chiar acolo frate sunt trei tarabe, vai de mama lor pe care nu le folosește nimeni. Doar cadrul metalic si taraba. Fără acoperiș, fără nimic. Da, le știu. Chiar acolo unde stau travestiții noaptea. Era să iau și eu o țeapă cu o curvă acolo până m-am prins că era bărbat și nu mă prindeam dacă nu îl apuca Lulă de coaie. Îl știi pe Lulă. Știi cum face la curve. Da, îl știu. Așa zi mai departe. E, acolo în tarabele alea, adică în fiecare dintre ele stătea câte un tip, așa degeaba. Stătea la tarabă ca și cum ar fi fost în piață frate. Știam că în timpurile bune, adică prin nouăzeci și ceva, băieții vindeau iarbă acolo la tarabele alea. Știam... pula mea, auzisem și eu dar nu credeam. Oricum, erau acolo. Prima data nu mi-a venit să cred, adică nu știam ce să fac. Până la urmă am zis bă, dacă tot am venit până aici, asta e. Hai să vedem. Nu avea rost s-o mai lungesc, morții măsii, până la urmă tot aia făceam așa că m-am dus direct la primul și m-am oprit în fața lui. Nu am stat mult pe gânduri, n-avea rost. Știi unde pot găsi niște........ Niște ce? Mi-a tăiat-o el complet relaxat și nepăsător. Îl durea în cur bă, înțelegi? Stătea acolo ca și cum ar fi vândut castraveți în pula mea... Niște material. Pai cam cât? Păi nu știu. Cât e gramu’? O sută. O sută? Nu am putut să îmi stăpânesc mirarea. Ba mai mult de atât am început chiar și să fac calcule. Aveam foarte mulți bani la mine. M-am scos, am zis. Dacă iau doar de patru sute, asta ar veni cam o sută douăzeci de grame și îmi rămân și patru sute de parai sigur, fără să mă mai chinui să îi scot după aia prin Constanța, să stau să vând, să întreb în stânga și-n dreapta dacă vrea cineva ceva. Periculos. Așa era perfect. Nu știa nimeni cât am dat pe ea și oricum chiar și la două sute e pomană curată. Și ai tu? Da, zice el. Câtă vrei? De vreo patru sute de parai. Bine, zice el, stai aici, și dispare după boscheții din spatele tarabei. Se întoarce după vreo trei minute și îmi pune în față pachetul. Să mori tu, așa pe stradă ca la nebuni? Cum frate? Uite așa. Dar stai că asta nu e tot. Vrei să o cântărim? Întreabă el. Nu. Nu era nevoie, era suficient. Se vedea cu ochiul liber. Vrei s-o încerci? Mă întreabă în timp ce scoate din buzunar un gigi gata făcut. M-am gândit că ar fi bine totuși s-o încerc, să nu mă trezesc dracu cu o pungă mare de oregano în tren spre Constanța. Așa că i-am spus că n-ar fi o ideie rea, după care ne-am tras din văzul lumii în spatele unor boscheți și ne-am făcut praf frate. Praf, praf, praf. Marfă de calitate. Clar. Nici nu am mai putut să ies din boscheți, ce mai eram varză, l-am pus pe șau’ să îmi aducă marfa acolo, i-am dat banii și am tăiat-o spre taxi. Am iesit la șosea pe partea cealaltă a drumului, nu știu cum se numește strada, sunt varză cu Bucureștiu. E, acolo s-a futut. Acolo stăteau băieții. Nu ăia de la antidrog sau ceva, nuuu ... , tablagii dăia. Un polițist cu un soldat frate. Am ieșit chiar în fața lor și m-au luat imediat de o aripă, m-au băgat pe o alee și au început să mă scotocească prin buzunare. Soldatu’ mi-a dat jos rucsacu din spate. Așa din senin. Stai bă nene ca n-am făcut nimic. Control de rutină, zice ăla cu șapcă. Soldatul nu a vorbit deloc, doar mă ținea strâns. Opa, ce-avem aici? Ia miroase șefu, asta nu e droguri? M-am căcat pe mine. M-am panicat în ultimul hal. Eram și fumat. Știam c-am pus-o. Ce pula mea m-a mâncat pe mine în cur să vin la București. La asta mă gândeam cuminte cu mâinile la spate prinse în cătușe. M-au băgat în dubă. Mi-au scos tot din buzunare, banii, actele, tricourile din rucsac. Tot. Cheamă pe cineva de la antidrog, zice gaboru. Clar, belea belea. Soldatul se plimba prin fața mașinii și vorbea la telefon. Gaborul stătea în fața mea și îmi scria datele din buletin pe un caiet. Cum pula mea să scap, mă gândeam. Iau lejer trei ani pentru o sută de grame de material. Direct trafic. Îmi bag pula, zic, fie ce-o fi, îl dau pe ăla de la care am luat-o. Șefu, eu nu mă ocup cu de-astea, am luat-o pentru mine, uite dacă nu mă crezi ți-l arat p-ăla de la care am luat-o. E aici aproape, după colț. Facem fffffffragrant. Îl legi pe el cu mai mult și mie îmi dai drumu. Ãla nu zicea nimic. Stătea acolo și scria și nimic frate. Nu i se mișca nici un mușchi pe față. M-a bufnit plânsu. Ce pula mea fac eu acum în București. Nu am nici avocat, nici nu știu pe nimeni să mă scoată din căcat. Hai șefu ce zici? Nici nu sunt de aici măcar. Nu o să știe nimeni. Plec la Constanța și gata. N-am știut în ce mă bag. E prima oară. Îmi cer iertare. Vă rog. Soldatu terminase de vorbit și acum stătea sprijinit de dubă și fuma. Au trecut încă vreo trei minute așa de tăcere. Trebuia să apară deja băieții de la antidrog. Ala se uita la mine ca bou și nu zicea nimic. Hai șefu să îl prindem p-ăla. E aici, nu am unde să fug. Unde pot să fug cu cătușele astea. E aici, să mor eu dacă te mint, aici la tarabe. Þi-l arăt. Are marfa în boscheți în spate. Tre să îl prinzi. Dacă îl leagă p-ăla orice s-ar întâmpla beneficiez de reducerea pedepsei la jumate, mă gândeam eu, iau un an, poate cu suspendare că-s la prima abatere. Altceva nu știam ce să fac. Ia du-te mă și vezi cine e la tarabele alea. Că ăsta vrea să ne prostească. Vine la București să vândă droguri și vrea să scape așa.... ne crede proști. Nu am venit să vând șefu, jur pe ce-am eu mai sfânt, o să vezi că am dreptate. Să-mi bag pula dacă mai știam ce să fac. Aveam iarbă multă și o grămadă de bani la mine. O belisem până la cotor. Tremuram deja. Cred că eram galben la față. Nu e nimeni șefu la nici o tarabă. Nu e nici dracu acolo bă, ai auzit și tu. Ia zi, cum facem? când a zis asta am crezut că îmi stă inima. Păi nu știu șefu, facem cum ziceți dumneavoastră. Vă las tot, marfa, banii, tot, nu trebuie să știe nimeni nimic. Plec la Constanța, mă duc pe jos, plec chiar acum. Cât ai acolo? Vreo patru sute de parai. Hmmmmmmmm, cam puțin, nu știu ce să zic. Nu mai ai nimic prin buzunare? Nimic șefu, asta e tot ce am. M-ați căutat cu mâna dumneavoastră. Costele, scoate-i mă cătușele lu ăsta, că moare dracu aici. Hai, ia-ți rucsacu și tai-o, să nu te mai prind pe aici. Copil prost. Când m-am văzut în stradă mi s-au tăiat picioarele. Nu mai puteam să merg frate. Abia am dat colțu și m-am așezat pe o bancă să-mi revin. Tremuram ca un căcat. Am stat așa vreo zece minute cred și am zis s-o iau spre gară. Mă gândeam ce morții mă-si le spun eu la ăia la Constanța, sigur n-or să mă creadă. Or să zică că vreau eu să-i țepuiesc. Dau io colțu încolo spre gară, n-aveam bani nici să intru pe peron și când colo ce să vezi, la colțul celălalt cine stătea liniștit de vorbă cu gaborii ăia doi? Băiatu de la care luasem iarba. Nu mi-a venit să cred frate, erau mână-n mână. Mă făcuseră ca la nufăru și nici nu aveam ce să fac. Ce dracu puteam să fac? Luasem o super țeapă. Îmi dădeam seama de asta, dar pe lângă ce trăisem în duba aia asta era mizilic. Parfum. Nici n-avea rost să mă mai gândesc. Am luat primul tren și am venit direct acasă. Am luat și amendă, tot, mă durea în cur, vroiam s-ajung acasă și gata. Ãștia de la care luasem banii mă sunau în draci și nu puteam să le răspund că nu știam ce să le spun, căcat. Și acum am super datorii frate, nici amenda nu am cu ce s-o plătesc. Dai și tu o bere? Dane, mai adu o halbă la Fido. Băi, terminăm astea și mergem? Da, zice Molana sec. Unde vă duceți de aici? Vriun club ceva? Nu frate, mergem acasă, mâine ne sculăm devreme. Tu? Te duci pe undeva? Nu știu, dar parcă n-aș pleca acasă. Ok, hai că ne mai vedem noi. Baftă. Baftă. Baftă zice și Molana din ușă. Ce facem frate, unde mergem să bem liniștiți o bere, mai stăm și noi de vorbă că n-am apucat.... Hai la Colonadelor. Hai. Dar hai s-o luăm prin parc. De ce, mai ai ceva? Mai am ceva. AZI M-am trezit cu capul în vedeu, vomitându-mi mațele. Nu mi-e rău, nu sunt mahmur, nu mă doare capul, nimic din toate astea. Mi-e greață însă, o greță foarte ciudată, dulce și plăcută care poate fi tradusă într-o poftă teribilă să vomit. Da, mi-e poftă să vomit cum mi-ar fi poftă de somon sau păstrugă la grătar. Vomit cu o poftă așa de mare încât mă tem c-o să mi se facă rău. Vomit ca un nehalit, ca un nevăzut. Vomit cu lăcomie. Pe măsură ce vomit încep să îmi dau seama ce se întâmplă. Redevin capabil să gândesc, să îmi amintesc. Îmi amintesc că noaptea trecută am plecat cu Molana spre Colonadelor, lăsându-l pe Fido acolo. Am fugit de el. Nu vroiam să-i mai cumpăr câteva beri și speram ca Molana să mai aibă ceva la el și să scoată la interval, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă era și Fido de față. Nu cred că s-ar fi întâmplat oricum însă după povestea pe care ne-o spusese Fido, nici atât. Eram sigur de asta. Așa că l-am lăsat acolo. Am traversat cu Molana parcul de la primărie și ne-am așezat pe terasă. Pe drum am fumat și ne-am scrintit mințile. Când a venit chelnerița râdeam ca niște maniaci. Bere, bere. Am strigat parcă la unison în locul nostru care nu eram acolo. Știam amândoi asta dar trebuia să fie cineva care să ne țină locul. Să ne facă treaba. Cum nu s-a oferit nimeni ne-am gândit că nu ar fi o idee rea să acceptăm noi acest job. Firește, contracost. Două beri negre și reci care au venit imediat. Nu ne-am putut înțelege cu noi în afara momentelor în care am comandat a doua, a treia și a patra bere pentru băieți. Apoi ne-am pierdut mințile de tot. Apoi s-a făcut două noaptea și am plecat spre casele noastre. Apoi la intersecția de la Fantasio, Molana a luat-o în jos pe Republici și eu în sus spre casă. Stau aproape. 10 minute de mers pe jos, asta îmi ziceam când a apărut lângă mine tipul în cămașă de mătase înflorată. Fratele meu, n-ai o țigară? Ba da, ia de-aici. Ai și foc? Am chibrit. Merge. O veioză mică de tot, formată din căușul palmei lui și flacăra de la chibrit i-a luminat fața. Să fi avut vreo treizeci. Proaspăt ras și încă umed. Nu era transpirație. Era denim black. Apoi veioza și-a vărsat lumina pe jos. Pantofi cu ciucurași. Asta am văzut până când s-a făcut întuneric la loc. Unde te duci? Acasă, de ce? Și pe unde o iei? Pe aici, drept până la poliție. Stau pe acolo. A, păi și eu merg tot încolo. Da, unde? Încolo. De unde vii? De la o bere, am băut cu niște prieteni. Auzi, n-ai chef să mergem să dăm o muie? N-am frate bani, ce vrei să îmi dai vreo fetiță și nu știi cum? N-am bani, i-am băut pe toți. Păi fac eu cinste. Băi, sunt varză, nu cred că mi se scoală pula la cât de praf sunt. Hai mă că fac eu cinste, trebuie doar să mergi cu mine. Nu arăta periculos. Dar trebuia totuși să mă asigur având în vedere halul fără de hal în care mă aflam. Să nu îi treacă cumva prin cap vreo chestie și să mă trezesc de dimineață în șanț în curu gol pentru că în afară de hainele de pe mine nu avea ce să îmi ia. Frate dacă încerci să mă faci, să mă bagi la întuneric pe undeva să știi că n-ai ce să-mi iei. Nu moșule, vreau doar să dai o muie cu mine, atât, ce zici, te bagi? Hai moșule să mergem, ce pizda mă-sii, abia o să dorm mai bine. Ajunsesem deja în fața magazinului Dioda când m-a convins. Unde mergem? La Casa Verde? Putem să mergem acolo, e aproape și îl știu eu pe Beinur, am crescut împreună. Adică n-o să ne dea orice. N-aș merge acolo parcă. Păi unde frate, eu departe nu merg. Păi nu departe. Păi mai aproape nu e. Știi tu altundeva? Nu. Ce faci, te sucești? Ok, lasă. Hai că mă duc acasă. Stai mă așa. Vrei să dai o muie sau nu? Da frate vreau, dar unde dracu vrei să mă duci, nu știu fete mai aproape de-atât. Dar nici nu trebuie. Cum pula mea nu trebuie, cui pizda mă-sii o să-i dau muie? Găsim una așaaaa, crezi? Mie. Þie ce? Îmi dai mie muie. Trebuia să îi răspund repede sau să îl iau la bătaie. Să îl calc în picioare pe loc sau să-mi bag pula-n gura lui. Mai bătusem câțiva prin liceu și vreo doi prin facultate. Dar chiar nu muisem pe nimeni încă. De ce nu m-am gândit. Dacă n-o să-mi placă nu este nici o problemă, pot să plec când vreau. Sigur pot să-l fac să se oprească, fără discuție. Dacă o să-mi placă, o să-mi placă și iar nu am pentru ce să-mi fac griji. În rest era totul atât de clar încât nici nu mai exista în rest. A fost scurt și lipsit de intensitate. Plictisitor. Am intrat împreună într-o scară de bloc în spate la Dioda. Am urcat pâna la etajul doi fără să aprindem lumina. Apoi el a început să îmi scormonească brusc prin pantaloni. A găsit-o mai repede decât am apucat eu să mă gândesc la ea. Stătea pe vine la picioarele mele. Nu simțeam nimic. Pula există doar dacă am chef să mă fut sau dacă îmi vine să mă piș. Acum nu îmi venea nici să mă piș măcar. Așa că nu o simțeam, nu o aveam. În rest simțeam totul. Vedeam ghemul ăla de la picioarele mele balansându-se înainte și înapoi, lipindu-mi-se cu fruntea de burtă și apoi retrăgându-se și tot așa. Auzeam din când în când o voce venind tot de acolo. O voce gâfâită ce repeta într-una ce pulă bună ai, ce pulă bună ai. Spectacol absurd judecând după faptul că nu aveam pulă. Miroseam pe lângă toate astea denim blak. Miros ce nu a făcut altceva decât să îmi completeze peisajul pentru a deveni de necontestat. Am stat așa vreo cinci minute. Apoi tipu s-a ridicat brusc și a zbughit-o în jos pe scări, lăsându-mă așa cu pantalonii în vine. când am ieșit pe bulevard nu se vedea nimeni în nici o direcție. Nu îmi amintesc cum am ajuns acasă sau când am adormit. Nici la ce m-am gândit nu îmi amintesc. M-am trezit vomitând, atâta tot. Asta am făcut până cu câteva minute în urmă când am luat sticla de after shave denim black de pe etajeră și am aruncat-o la gunoi. Era goală de vreo șase luni dar nu mă deranja cu nimic. După asta m-am oprit. Din vomitat din amintit. DEPRESIE Trăiesc un coșmar. Am ieșit de sub vraja lunetistului. Poem de douăzeci și șașe de strofe. Direct în abis. În golul sufletului. Nu a mai rămas nimic. Mă simt sleit, epuizat, sfâșâiat de crize absurde. Adică am o depresie de tot căcatul. Nu știu de unde s-o apuc. E o depresesie absurdă și lungă în care nu înțeleg ce se petrece. AZI Pentru mâine voi pregăti o supă ușoară de pui. Nu voi putea mânca. Acum nu mă pot gândi la altceva. Are și visul partea lui de ilegalitate. Dincolo de asta este interzis prin lege. Pot spune că mă simt ceva mai liniștit. Stau în curte. Citesc o carte. Cu asta se luptă durerea. Cu mine citind o carte. Cu asta mă lupt eu. Cu singurătatea omenească. Cu lipsa prietenului. A celor dragi. TATA Mai lasă-mă până vineri. Până vineri nu mor. Îți promit. Ești un ticălos! Mi-a spus tata. Apoi mi-a întors spatele. SIMONA În redacție a intrat Simona. La început a fost ca un vis din care eram absent. Apoi și-a recucerit pe loc teritoriul. I-am dat cartea scrisă numai și numai pentru ea. A părut încurcată. Am băut pepsi din același pahar. De fapt mi l-a luat din mână. VIS Mi-am amintit visul de noaptea trecută. Îmi tatuam cadrul mult dorit. Cadrul din benzile desenate pe care nu am apucat încă să le fac în realitate. Cineva îl desenase totuși în locul meu. În vis arăta bine. Corect. Omul desenat de mine e prea mare. Nu am deloc simțul proporției. Nu am adâncime. Nu am perspectivă. În fine, camera a ieșit cât de cât mediocră. Totuși se înțelege. Stau în camera mea privindu-mă în oglinda mare rezemată chiar de perete în stânga tabloului cu pescăruși. Mă privesc așa, degeaba. Apoi îmi lipesc pistolul de tâmplă și încep să mă admir. Mă admir din ce în ce mai tare. Și mai tare. Și mai tare. Până când pistolul se descarcă de gloanțe și capul de creieri. Mă admir. Zac pe jos cu creierul afară. Privind cele două îmagini îmi dau seama cat de varză sunt la desen. Cât de incomplet în armonie. Apoi pun pistolul pe noptieră și părăsesc încăperea. Creierii îmi rîmân acolo pe podea. Toate astea doar admirându-mă. CARTE Sunt în taxi. Aș scrie un roman dacă i-aș ști finalul. Asta îmi trece așa prin gând. PLOAIE Plouă și fata care studiază matematică avansată îmbrăcată în treinig roșu de catifea, pe banca din fața mea este în încurcătură. Mă apropii de ea. GÂND Așa fac oamenii moderni cu caii moderni. Îi țin sub pat și le dau de mâncare. Este o crimă să ții un cal sub pat. Chiar dacă este modern. SINCERITATE Omul sincer este haotic. ÎNCEPUT Începe să se termine. FEMEIE Am cunoscut femeia care mă face să tac. O cheamă Simona. Din nefericire este pe cale să se mărite. Ieșim împreună. Mergem la lansări de carte. Prin cluburi de noapte. Ne ținem de mână. Nu ne futem. FAPTE Exagerarea unui fapt obișnuit și banal îi va da o mare valoare. Și tocmai când mă gândesc la asta, pe trotuarul celălalt și totuși prin fața ochilor mei, trece țiganul împingând căruțul de lenm vopsit în roșu și decorat cu beculețe colorate, în care se află combina muzicală. Din ea se revarsă muzică orientală. AZI Astăzi e ziua mea. Port tricoul roșu de la mama. Mă prinde. Sunt pe dig. Stau pe dig, perfect în mijlocul nopții și privesc marea cu valurile mici ca sânii unei minore. EMOÞIE Emoția se poate frământa amestecând iluzia cu speranța. La căldură și acoperită o să crească mare. SIMONA A intrat în redacție plutind pe cearcăne. Mai târziu ne-am sărutat pe holul liceului. Dar mai întâi mi-a dăruit un ou de ciocolată cu surprize. VERS Sunt o femeie frumoasă. Am părul de aur roșu. Din glas îmi curge șampanie extrasă din mac. Am orgasme. E bine când tac. ÎNCHISORI Ca să existe închisori trebuie mai întâi să fim convinși că există ziduri imposibil de trecut. COCAINÃ Cocaina m-ar prinde cu eleganță. AZI Azi am ieșit din farmacie cu pliculețul alb în mână. E plin cu amfetamină. Farmacista m-a servit cu încredere și m-a privit favorabil. VESELIE Sunt cucerit. Prins cu totul în activități extraplanetare. ÞÃNDÃRICÃ Este neaapărat nevoie să mă gândesc la Þăndărică. Þăndărică vine uneori la noi în vizită. Ne face pe toți țăndări și pleacă. AZI Mă ustură inima. A stat prea mult la soare. Și prea aproape. Sau invers, tind mai mult să cred. AZI Ești o curvă proastă care suge pula. Ești un labagiu drogat, nu ești în stare de nimic. Nu știu care din noi........ cel puțin eu fac ceva. Faci pe dracu, stai ca momâia toată ziua. Îmi pierd timpul cu tine. Nu, eu îmi pierd timpul cu tine. Mă tragi înapoi chiar. Tu te irosești, asta ai ales. Eu nu am nici o legătură cu asta. Eu mă irosesc? Mai bine ai mai pune mâna pe o carte din când în când. Mă piș pe cărțile tale. Normal, la cultura ta..... Degeaba ai citit dacă nu știi să fii om. Nu te interesează decât să îți rupi capu. Nu-i adevărat. Îmi fac mereu treaba. Da, îți rupi capul și atât. Nici măcar dragoste nu mai facem ca înainte. Dar asta nu-i vina mea. Eu te vreau în fiecare seară. Da, da, când ți se scoală ție pe la trei noaptea... Și care-i problema, înainte... Eu vin ruptă în fiecare seară de la muncă. La ora aia dorm dusă. Asta-i problema ta. Nu-i problema mea, am alte probleme pe cap, mai grave de atât, dar ce să știi tu. Hai, lasă vrăjeala asta, de fiecare dată când am putut să te ajut te-am ajutat. Și ce eu nu te-am ajutat? Nu am zis asta. De fiecare dată când ai avut nevoie de ajutor am fost acolo. Da, ce să-ți povestesc, de fiecare dată. Nici măcar o minge de fotbal nu ai fost în stare să-mi cumperi. Tu nu joci fotbal. Pentru că nu am minge. Și oricum nu meriți nimic. În doi ani nu m-ai scos nici la un suc măcar. Mă cac în el de suc, dacă despre asta-i vorba. Nu-i vorba de asta. Pot să-mi cumpăr și singură. Atunci despre ce este vorba? Asta nu-i iubire. Despre asta-i vorba. Dar ce e? Dacă mă iubeai se vedea. Dar numai gura-i de tine. Nu-i adevărat. Peste tot mergem împreună. Lasă că nu-i vorba de asta. E vorba de viața de zi cu zi. Păi ce-ai vrea să fac? Ce faci? Mă-ncalț. Nu se vede? Unde te duci? Nu pleci nicăieri, avem de vorbit. Mă duc până jos să iau un suc. Ia-mi și mie două eugenii te rog. Dă-mi bani. Păi nu mai ai? Nu. Ce-ai făcut cu ei? Mi-am luat pastile. Cât îți trebuie? Nu știu, dă-mi 50 de mii. Sper că nu iei bere? Nu, suc și eugenii. Ia o cola. Asta și luam. Trece-mă pe caiet. Te treceam oricum. Mai ai să îmi dai patruzeci de mii de azi. Da știu. De la țigări. Să vii repede. Da, mă duc doar până jos. Nu mă pupi? Ba da. Lasă ușa deschisă. O las. O cola și două eugenii vă rog. Cola o să vă rog s-o luați dumneavoastră din frigider. Nici o problemă. Cât face? Patrușopt de mii. Altceva? Atât. Sărumâna. Tu ești? Da, da. Ești singur? Da cu cine? Sunt în baie. Ies imediat. Îți pun suc? Pune-mi. În ăla mic. Și uită-te sub capac. Vezi dacă am câștigat ceva. Tu tot speri, îî? Nu se știe niciodată. Am câștigat ceva? Stai că nu m-am uitat încă. Păi uită-te ce faci? Îți căutam paharul ăla mic. Lasă că îl cauți după aia. Am câștigat o minge de fotbal. Să mori tu? Pe bune. Uită-te singură dacă nu crezi. Ai grijă să nu piezi dopu la cât de varză ești.