Poezie
pata
1 min lectură·
Mediu
1. Îți intră moartea în oase și trebuie să trăiești,
Nu ai ce face. Ca și cum tricoul preferat a fost pătat
De sosul care nu mai iese. Frecăm la nesfârșit
și pata rămâne la fel
dar țesăturile se destramă
și detergentul scump nu acoperă plânsul cu
râsul și timpul costă bani.
Uneori cheltuim 2-3 ore în plus
și tot ne mai rămân și pentru a doua zi. Până
atunci materialul din jur se distruge, putrezește
dispare și rămâne doar pata la noi pe mâna
frecată-n demență de cealaltă mână.
2. Nu, vom trăi oricât de bizar ar fi
vom trage tare aerul în piept,
aerul rece pe care îl stârnesc
copacii de zăpadă
când își scutură frunzele
Vom trăi și îi vom privi pe fereastră
Mâncând indiferenți flori goale
Până ni se apleacă de vomităm
peste femei petale.
023974
0
nu știu de ce lasă impresia că e rezultatul unei ciuntiri. sau cumva se abține de la a mai spune, deși ar fi vrut.
îi reușește însă atmosfera de angoasă.