GPGeorge Pașa
Verificat@george-pasa
Puchenii Mari
„„Libertatea omului e partea divină din el.” (Petre Țuțea)”
Cititor pasionat. Pe acest site, din aprilie 2006. A scris câteva cărți și speră că va ajunge cândva "la măsura de aur a lirei".
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Amintește, cumva, și de „Regele moare” (am uitat să zic). Ce îmi place este că reușești aici să parodiezi blând elegant niște repere ale literaturii, iar meditația aduce cumva cu aceea shakespeariană, care tot așa acoperea tragicul în mantia umorului amar. Fără îndoială sunt revigorate prin limbaj unele clișee ale modernității. Cine spunea că nu există limbaj poetic în ceea ce scrii? Mă rog, uita faptul că poezia poate fi și epică, și lirică, și dramatică sau un hibrid postmodern, că semnele estompării granițelor dintre genuri există de vreo două secole (numai dacă ne gândim la Whitman, dar nu numai la el). Sigur, e un alt subiect de discuție, însă, nu nelegat de scriitura de aici.
Pe textul:
„cel de pe urmă discurs al regelui de tristă amintire datorită unui desenator tehnic și a renumelui feminizat" de Bogdan Geana
0 suflu
ContextE aici, după umila mea părere, un fel de delir programat, în care atât regele Lear, cât și Richard al III-lea, își dau întâlnire pe scena visului cu Manole și Ana sa într-un melanj poetic în care, glumind puțin, totul zboară și tot zboară, dar noi nu plecăm din țară. Poate mă înșel, dar textul are și ușoară (sau mai pregnantă) nuanță onirică, fiindcă în vis, se știe, plutesc și „rudimente” ale unor întâmplări reale mascate de o mantie simbolică.
Ai o imaginație „nebună”, să-ți trăiască! De „regele secării” ce să mai zic!
Ai o imaginație „nebună”, să-ți trăiască! De „regele secării” ce să mai zic!
Pe textul:
„cel de pe urmă discurs al regelui de tristă amintire datorită unui desenator tehnic și a renumelui feminizat" de Bogdan Geana
0 suflu1
ContextDoamnă Chindea, bătrâne trăgător, Ilie, vă mulțumesc pentru semnele de lectură! De asemenea, mulțumesc editorului care a recomandat textul acesta.
Pe textul:
„poem în pustiu" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextSigur, trebuia semnul întrebării la sfârșit.
Pe textul:
„Elegie mai zurlie" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextRevin, cu scuzele de rigoare. Ce crezi, se păstrează mult timp, așa murată, "elegia" asta.
Pe textul:
„Elegie mai zurlie" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextDragoș, acolo e „purii” cu accent pe vocala „i”, nu omograful său, cu accent pe „u”. Dar presupun că ai vrut să faci un joc de cuvinte. Nu ascultasem niciodată „Requiem” de Kim Crimson. Îl ascult acum.
Mărie, mă bucur că ai găsit în „armătura” textului idei de luat în seamă. Purii suntem, chiar dacă nu prea arătăm vârsta!
Iulică (așa se numește și fratele meu mai mic, tot de la Ilie), tu ai mers pe linia zidului meșterului Manole. Cărămizile sunt la locul lor, țiglele pe casă, de asemenea. (!) Tu spui că vine cu încetinitorul Grăbita și nu ne ia că avem treabă. (!)
Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile voastre!
Mărie, mă bucur că ai găsit în „armătura” textului idei de luat în seamă. Purii suntem, chiar dacă nu prea arătăm vârsta!
Iulică (așa se numește și fratele meu mai mic, tot de la Ilie), tu ai mers pe linia zidului meșterului Manole. Cărămizile sunt la locul lor, țiglele pe casă, de asemenea. (!) Tu spui că vine cu încetinitorul Grăbita și nu ne ia că avem treabă. (!)
Vă mulțumesc tuturor pentru comentariile voastre!
Pe textul:
„Cică noi, ăștia mai purii, ne-am născut în secolul vitezei" de George Pașa
0 suflu
ContextAcum mi-am dat seama ca este enumerație și intre substantive sunt virgule. Deși cinematograful cerului ar fi fost mai bine.
Pe textul:
„distanțe" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place textul. Imaginarul poetic nu este ieșit din comun, dar stările sufletești sunt în concordanță cu expresivitatea și cu un ritm interior care dau poeticitate enunțurilor.
La prima strofă sunt unele stângăcii. Inițial, văzusem și eu o neconcordanță în versul 2. Dar direcția gândului e alta decât a unei operații mecanice de scuturare a prafului, adică o verticală a aspiratiei.
Trei genitive la rând în versul 3 nu prea e în regulă. Poți separa în două sintagme.
La prima strofă sunt unele stângăcii. Inițial, văzusem și eu o neconcordanță în versul 2. Dar direcția gândului e alta decât a unei operații mecanice de scuturare a prafului, adică o verticală a aspiratiei.
Trei genitive la rând în versul 3 nu prea e în regulă. Poți separa în două sintagme.
Pe textul:
„distanțe" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextE un text bun. Cuvântul „combatante” mi s-a părut inadecvat în context.
Pe textul:
„echinocțiu" de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
ContextNu-i un text rău, dar parcă sunt prea multe comparații (șase) într-un text relativ scurt. Sau, poate, ai mizat pe importanța acestui trop pentru aproximarea unor stări și expectanțe.
Mi-a plăcut mai mult imaginea „și fiecare nume a fost dat de către un înger făcut să iubească/până la sfârșitul timpurilor”.
Mi-a plăcut mai mult imaginea „și fiecare nume a fost dat de către un înger făcut să iubească/până la sfârșitul timpurilor”.
Pe textul:
„Am întrebat pe cineva cum arată sufletul meu" de Antonia-Luiza Zavalic
0 suflu
ContextAșa e, de-aia s-a inventat minciuna. Glumesc, desigur.
Pe textul:
„Și-ai ajuns..." de George Pașa
0 suflu
ContextBine, nu prea sunt în rezonanță cu tendințele desacralizante, însă, pot trece peste propriile gusturi și să spun că „argoticele însemne” sunt expresiv prezentate. Sper că rima „însemne”/„lemne” nu e întâmplătoare. Oricum, deslușesc ceva și în afară de sensul deja epuizat, acela de a arde pe rugul iubirii.
Finalul l-aș fi scris altfel: „Eu tâlhăream oceanul și n-aveam nici o scuză”, lăsând ambiguitatea: scuză că „am tâlhărit oceanul”/ scuză că „din măr flămând mușcam”. Dar am alt stil. În plus tu spui altceva, fie că acolo rămâne o rimă imperfectă, pe care nu sugerez s-o modifici, că mai important e sensul atribuit acum.
Am comentat rar textele tale, dar am citit. Las o gălbioară pașnică, să mai încerci să scrii în versificație clasică, fie și în maniera aceasta ludică, dar și cu substanță reflexivă.
Finalul l-aș fi scris altfel: „Eu tâlhăream oceanul și n-aveam nici o scuză”, lăsând ambiguitatea: scuză că „am tâlhărit oceanul”/ scuză că „din măr flămând mușcam”. Dar am alt stil. În plus tu spui altceva, fie că acolo rămâne o rimă imperfectă, pe care nu sugerez s-o modifici, că mai important e sensul atribuit acum.
Am comentat rar textele tale, dar am citit. Las o gălbioară pașnică, să mai încerci să scrii în versificație clasică, fie și în maniera aceasta ludică, dar și cu substanță reflexivă.
Pe textul:
„Eva" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextOi fi și eu un fel de Argus!
Pe textul:
„O așteptare și o absență, deloc beckettiene, sub Copacul imaginar" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextI-ai zis „Varianta beta” fiindcă e în lucru, nu-i așa?! Rimele astea: „vitralii”/„evanghelii”, „însemne”/„toamne”, „frunză”/„briză” merg, dacă n-ai soluții mai bune. O rimă inedită este „femeia”/„Ikea”.
Pe textul:
„Eva" de Ionuț Georgescu
0 suflu
ContextNu știu de ce am impresia că am mai întâlnit termenul „resemantizare”. De fapt, atât „semantizare”, cât și „resemantizare” nu există în dicționare. Desigur, puteam să înlocuiesc acolo, dar, gândindu-mă la câte barbarisme au apărut în teoria literaturii, în didactică, în pedagogie, un termen nou nu ar fi un capăt de țară, odată ce nu există vreun cuvânt pentru atribuirea de sensuri noi, în context, lexemelor.
Eu acum doar am postat articole mai vechi. Nu sunt eseuri propriu-zise, ci cronici sau recenzii, dar am încadrat la eseu fiindcă nu mai trebuia să aștept aprobarea lor.
Mă bucură aprecierea ta.
P.s. I-am scris domnului Dume, dar se pare că starea de sănătate nu-i permite să mai intre pe internet. Să ne rugăm pentru sănătatea dumnealui.
Eu acum doar am postat articole mai vechi. Nu sunt eseuri propriu-zise, ci cronici sau recenzii, dar am încadrat la eseu fiindcă nu mai trebuia să aștept aprobarea lor.
Mă bucură aprecierea ta.
P.s. I-am scris domnului Dume, dar se pare că starea de sănătate nu-i permite să mai intre pe internet. Să ne rugăm pentru sănătatea dumnealui.
Pe textul:
„Un exil eliberator. Teodor Dume - „Exil în durerile altora”" de George Pașa
0 suflu
ContextDa, doamna Teleoacă scrie destul de bine. Îți mulțumesc pentru semnul de lectură!
Pe textul:
„O așteptare și o absență, deloc beckettiene, sub Copacul imaginar" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextAm scris cu plăcere și dezinteresat despre această carte. Mie mi-au plăcut multe dintre textele volumului. Sigur, nu am rezonat cu toate, dar am încercat să mă detașez de propriile gusturi.
Felicitări, încă o dată, și mai scrieți când aveți timp și îndemn!
Felicitări, încă o dată, și mai scrieți când aveți timp și îndemn!
Pe textul:
„O așteptare și o absență, deloc beckettiene, sub Copacul imaginar" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextÎți mulțumesc, Ottilia, pentru remarcarea acestei cronici literare. Și prefața realizată de tine mi s-a părut deosebită, de aceea am și făcut trimitere la ea. Ma bucur că ai citit și aici.
Pe textul:
„O așteptare și o absență, deloc beckettiene, sub Copacul imaginar" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextNu mai trebuie murată, se-nțelege, doar este o scriitură-murătură veritabilă. Și nici nu avea cum să fie altfel, odată ce e scrisă de nea Georgică Pătlăgică. (!)
Mulțumesc pentru roșia asta de toamnă-vară!
Mulțumesc pentru roșia asta de toamnă-vară!
Pe textul:
„Elegie mai zurlie" de George Pașa
Recomandat0 suflu
ContextȘtiu despre recenziile tale. Am citit și colecția de cronici, recenzii, eseuri despre creația lui T. Dume, „Teodor Dume - poetul care sfidează moartea”, într-o ediție îngrijită de tine.
Îți mulțumesc!
Îți mulțumesc!
Pe textul:
„Un exil eliberator. Teodor Dume - „Exil în durerile altora”" de George Pașa
0 suflu
Context