Poezie
Înțelepciune
1 min lectură·
Mediu
Nu este-ngăduința un paloș amintirii,
precum nici puritatea a veșniciei poartă.
Să ne lăsăm conduși de îngerul iubirii
și vom vedea cum clipa o veșnicie poartă.
Adună cugetarea tot farmecul din inimi,
fantasmele ființei cu drag o împresoară.
Doar apei clocotinde-a unui ocean de patimi
nu-i destinat, să credem, acel ce va să moară.
Și-atunci când nu mai intră în albia-i îngustă,
râul uman va curge-n pustiuri arzătoare,
noi toți vom înțelege că-i liber cel ce gustă
din sucu-nțelepciunii cu-arome-mbătătoare.
Și cum doar libertatea un țel dă existenței,
nimic nu ne salvează, oricât am suferit.
Doar cel ce strânge-n suflet comorile nobleței,
când înțeles el fi-va, demult va fi murit.
002.667
0