Pașadine în endecasilabi (86)

George, îmi place noul tău stil, mi - a plăcut mult economia de cuvinte și densitatea acestui fragment. Simt aici tensiunea dintre demnitate și durere, între refuzul de a te masca și inevitabilul unei tristeți care rămâne vie chiar în râs. Basca de pământ mi s-a părut imaginea cea mai tăioasă – un fel de pecete a destinului purtat fără stridențe. Textul se citește ca o spovedanie reținută, în care autenticitatea cântă mai tare decât orice ornament. I l - am recitat lui Marius în mașină și i - a plăcut. Esența. Marile adevăruri stau în esențe.

Erika, pașadine scriu de prin 2007. Prin urmare, nu e ceva chiar nou. E drept, la început, limbajul, chiar așa concentrat, era predominant metaforic. Acum, uneori, mai renunț la metafora sintagmatică în favoarea reflexivității și sugestiei
Îți mulțumesc pentru impresie!