o altă matematică a sentimentelor

este o influență a regretatului Ioan Mircea Popovici, aici, dar îmi place, pentru că, zic eu, poezia este cumva matematică.
în plus, imaginile grăiesc, iar marea este un suflu binevenit, mai ales pe caniculă. interesantă ideea necunoscutelor ca două valuri. până la urmă, este vorba de instabilitatea vieții. instabilitatea omului. de alternanțele bine-rău.

Nu, nu e vreo influență, e altceva. Dacă te uiți mai atentă, nu valurile sunt necunoscutele. Altfel, stimez creația regretatului meu prieten, chiar dacă rareori scrierile noastre se apropie.

Mai degrabă de N. Stănescu, prin titlu, care e o parafrază după cel al marelui meu înaintaș ploieștean.

doar o metamorfoză al lui el și ea. desigur că dincolo de marii poeți se situează și cei aflați printre noi până când și ei devin stele, faruri, lumini diafane...

„Cuvintele sunt niște ființe vii care, uneori, nu se lasă atinse.” – Nichita Stănescu

Da, și eu percep acest poem în aceeași direcție tematică și stilistică. Mă duce cu gândul la poemele din ,,Necuvintele''. Îl privesc ca pe o meditație despre identitate și relație.

Îmi place cum marea devine o funcție poetică, în care totul este redus la necunoscute. Două necunoscute.

Îndrăznesc o extrapolare, ca o concluzie lirică: poate că iubirile adevărate – acele necunoscute pentru mulți – nu se definesc în cuvinte, ci se rezolvă în tăceri care se sparg în valuri.<\i>

Îți mulțumesc pentru opinie! Este un punct de vedere interesant.