frumusețea ca o rană în inima timpului

*

doar un pumn de cenușă pe care-o treci dintr-o mână în alta

până o risipește vântul. undeva, în trecut, departe,

o batistă legată nod, purtând, parcă, un ort pentru mort.

și cum să mai învii așteptările din cenușa acestei recuzite simboliste?

orfan de ceea ce-ți dădea curajul de-a înfrunta spoiala de lumină

căzută într-o pată de culoare, sondezi în gol spre-a-i găsi partea plină.

întinzi brațele, crengi uscate, în amintirea înfloririi printre zăpezi.

pari un faust demodat și ridicol, dar n-ai uitat cum să oprești frumusețea în zbor,

fără să-i provoci vreo rană, fără să te dai rănit, să te ascunzi în culcușul de umbre.

*

azi, ca și ieri, dimineața vine cu oferta zilei, bine împachetată în fum.

aplaudați și mergeți mai departe! se va risipi cândva și fumul.

important e să vezi - dincolo de cenușă, de așteptări, de zăpezi -

frumusețea ca o rană în inima timpului.