Colecționarul de singurătăți

În colecția ta de singurătăți

ar putea intra aproape orice,

mai puțin stupizenia,

care, oricum, făcuse un pact cu inteligența:

„Nici tu nu mă deranjezi,

nici eu nu-ți calc marginile.”

Ar putea intra, mai întâi,

singurătatea poetului la tinerețe,

cu toată călătoria sa prin lumea cărților.

Apoi, singurătăți-turn,

în care orice ascensiune provoacă amețeală;

singurătăți-piatră,

aparent fără nimic rămas de cioplit;

singurătăți-cuc,

mereu în căutarea cuibului pentru ou;

singurătăți-fluture,

bucuria floricelelor de pe câmpii;

singurătăți-mieroșenii,

care invadează paginile,

devenite, astfel, capcane ideale pentru muște;

singurătăți din pagini unse cu untură

(să fie mai bune!)

și multe, multe alte singurătăți,

sensibile sau reticente la taxonomii.

În fine, ar veni pe urmă

unul nu prea dornic de cultură

și-ar zice:

„O! ce coș magistral aș da,

de-aș face o minge din toată colecția ta!"