Muzelei mele

Mă vizitezi din ce în ce mai rar,

iar eu mă uit ca mâța-n calendar

la noi trasee demne de urmat,

când nici nu-mi vine să cobor din pat.

S-a pus canicula pe noi de-acum;

din toropeală nu ieșim nicicum.

Deși părem de viață însetați,

parcă spre altceva suntem setați.

Vacanță vie-mi vine să-ți urez,

în timp ce mintea mea, un titirez,

se-nvârte-n jurul unei poezici.

(Nu în zadar îmi spui că merge brici.)

Muzela mea, nu-i rost de suferit,

dacă de mine tot ți s-a acrit.