Poezie
Sonetul pașadinelor
1 min lectură·
Mediu
Cu pașadinele-ai clădit o lume,
săreai din trei în doi, apoi în unu,
doar Dumnezeu știa ce spui, El, Bunu’;
ceilalți credeau că tu te ții de glume.
E-adevărat, de ai fi dat cu tunu’,
n-ai fi găsit pe cineva anume
care să-ntrezărească vreun alt nume,
pentru-așa stihuri nu-i de-ajuns tutunu’.
Și-ai continuat să scrii în piramidă,
că răsturnat e totul în oglindă,
reflecția nu-i pentru cai-viteză.
Din teză ai trecut în antiteză,
abia-n final ajuns-ai la sinteză.
Ce bine că nu e o cărămidă!
00767
0