Descântec pentru deochiul virtual

Du-te-n folderul ascuns, tu, deochi de nepătruns,

Elegant și arogant ca un fluture berbant,

Sărutat de-o buză rea, alintat de o surcea!

Cânt acum să te descânt cu-o bucată de lemn sfânt.

Începutul apei reci din trei cruci să o dezlegi;

Nalbă mare și-usturoi să pisezi pe un pietroi;

Tătăniță și urzici, fin tocate cu un brici;

Elixir ce-a dat în foc să-ți aducă mult noroc.

Cu aceste bălării tu vrăjită n-ai să fii.

Pentru dependența rea de rețele mai sadea

„Exit” este-acel buton ca un x fără breton.

.N-o să suferi într-atât să tânjești după urât.

Teamă n-ai, nu o să mori de sughiț și de fiori.

Ruga mea înalț acum pentru cel pierdut în fum,

Urmărit de piaza-rea ce pieirea lui o vrea.

Dac-a fost vreun vârcolac ori vreun pui mișel de drac,

Este bine să te-oprești (ei n-ascultă de povești),

Ochiul lor chitit pe rău te coboară într-un hău.

Cânt, de-aceea, și-ți descânt, femeie din plaiul sfânt.

Hula celui necurat nu te-atingă niciodat’!

Iubitul tău virtual nu mai e de mult pe val.

Uite cum iubirea ta crește pentru-acea belea!

Lasă-l naibii! Dă-i ignore! Doar nu e vreun meteor?!

Virtualul de deochi în mâzgă să îl îngropi.

Ieși, deochi, din ochi verzui! De nu, te fixez în cui,

Ridic în juru-ți rețea numai cu poeți sadea;

Tineri sau bătrâni, oricum, n-ai să scapi din al lor fum.

Unde totul e pustiu să ajungi, deochi zurliu!

Apa ne’ncepută, știi, te alungă dintre vii.

Liniștea după descânt să aducă verbul sfânt.