Poezie

Bolovanii

1 min lectură·5 martie 2023

Mediu

Vreascuri arse-n drumul epic, versuri

rătăcite între dude albe,

profilează printre valuri mersul

boabelor de spumă strânse-n salbe.

S-a pus curmeziș, de-acum, și cerul,

un ecou îndepărtat răzbate

din fiorul de-altădat’, stingherul,

amețit de visele deșarte.

Bolovanii, emisari eroici,

stau în drum și vor să-i iei în seamă;

nu degeaba îndurat-au, stoici,

ploile ce veșnic le iau vamă.

Fulgerele despicau tăria

și loveau în ei cu bice crunte.

Rezistau, simțeau melancolia

brazilor semeți din vârf de munte.

Dar acum, pierduți de piatra-mamă,

cine să-i mai spele de păcate?

Cine să-i mai vindece de teamă

când lovesc în ei vânturi uscate?

Albia de râu, fără-ndoială,

i-ar primi cu brațele deschise,

nu ar fi în asta nicio fală,

doar surghiun vremelnic, pare-mi-se.

Că pe-acolo, pe nisipul de-aur,

purtătorul viselor din piatră,

va călca desculț Al Lumii Faur

când va reveni la a Sa Vatră.

Până drumul se va-ntoarce-n piatră,

până lemnu-n Arborele Vieții,

să ferim de lumea egolatră

sensul viu, etern, al dimineții!

00963

George Pașa. “Bolovanii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14168289/bolovanii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.