Pașadine (38 - 41)

-38-

Nu poți săpa la rădăcina urii,

și-apoi să speri că vei clădi iubire,

săgeata se întoarce împotrivă-ți.

Vezi cum altoiul blând se însoțește

cu ramura, fără să-i schimbe sensul.

Pe limba de otravă nu cresc rodii.

-39-

Te-ai ascuțit, atât cât să te aperi

de false glorii care te-nconjoară.

În inimi de catran, doar sânge negru.

Unde-o fi frumusețea de-altădată

să prindă-n mreje de lumini ființa?

Vezi, florile se trec, rămâne visul.

-40-

Ai fugit de rău, în loc să îl înfrunți

cu spada minții tale ascuțite.

O, inimă fricoasă, de ce-ai teamă?

Nu fi de gheață, dar nici prea fierbinte:

un echilibru-i necesar în toate.

Nu fi nici căldicel, că te ia somnul!

-41- Stop! De-aici trebuie schimbat macazul,

trecute-n rezervă toate visele

pentru așteptările viitoare.

Parc-ai rămâne în dezașteptare,

parc-ai lua pulsul înserării calme.

Nu te-așteaptă trenul pân’ te hotărăști.