Poezie
Pașadine în vers alb (30 - 33)
1 min lectură·
Mediu
-30-
Știi, aici nu-i vreo spovedanie,
nici căderea din înalt a virtuții
să-și oficieze spaima de păcat.
Mai vine câte-un nor, așa, degeaba,
privește-ngrijorat pe cei ce-așteaptă.
Dar ăia sigur nu așteaptă ploaia.
-31-
Se poate întâmpla să închizi un drum,
fără să vrei. Ești liber să dai drumul
singurătății să colinde-n lume.
Ei, vezi, după atâta deschidere,
nu mai avea ce să cadă din ceruri!
Rămâne para mălăiață din vis.
-32-
Despre pierderea în albastru ai scris,
fără a-i deveni rob. Scufundarea
este, cumva, un alt fel de-nălțare.
Dai drumul robinetului și curge
singurătatea ca o apă vie.
Și curge, dar să nu visezi vreo mare!
-33-
Până la urmă, se strâng aluviuni
din sentimentele ce stau să moară.
Doar decantarea va salva sublimul.
Cu stingher pas, apari acum din urmă,
și norul ăla nu mai stă degeaba.
„Super!” - zic așteptânzii. Omul ploii!
012.814
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Pașadine în vers alb (30 - 33).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14165371/pasadine-in-vers-alb-30-33Comentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPGPGeorge Pașa✓Cu întârziere, îi spun celui care a avut inspirația de a recomanda aceste pașadine că sunt onorat de recunoașterea dumnealui.
0