Pașadine în vers alb (4 - 5)

-4-

Pentru clipa aceea care n-a început
(și, poate, niciodată nu are să-nceapă)
o lumânare albă picură tristețe.

Tot așa, ploaia-și plânge pietrele plecate
în valea din care nimeni nu se întoarce.

Tăcere! până se va-mplini așteptarea.

-5-

Când iute se adună turmele tăriei,
vremelnicia își ascute pietrele vii,
va lovi de-acum fără vreun ecou de seamă.

Tu deja să fii pregătit, timpul n-așteaptă
să te consumi între pietrele vorbitoare.

Fii gata pentru evadarea exemplară!