Poezie
Când gura tace...
1 min lectură·
Mediu
Când gura tace, gândul tău respiră
un aer demn, eliberat de zgură,
și nu mai simți a timpului uzură,
chiar de-s plecați acei ce te iubiră.
Din răsărit îți faci un frate geamăn
și soră bună dintr-o înserare,
pe când în corn de lună-ncet răsare
luceafărul, rămas fără de seamăn.
Speranțe-s frânte, dorul pribegește,
c-așa i-e scris poetului să-ndure:
să scoată aur din grămezi impure,
făr’ de-a trăi vreodată mișelește.
E visul tău - și nu e nicio joacă -
izvorul să-l găsești în piatră seacă.
022.503
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 86
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Când gura tace....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14143862/cand-gura-taceComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPCe tristă e cărarea fără pașii
pierduți în lumea fără de durere,
și încă ar mai fi o mângâiere
de ar cânta din frunză iar doinașii.
Un cântec lin, ca-n visul nesfârșirii
pe care îl trăiești trecând prin viață,
purtând în piept aceeași dimineață
redeșteptând speranța-nmuguririi.
Știi: înserarea-i doar o pregătire
pentru intrarea-n somnul cel din urmă,
când tot ce-i suferință ți se curmă,
cum dorul florii într-o veștejire.
De-aceea, să trăim în clipa vie,
iubire și-adevăr în veci să fie!
Cu alte cuvinte, vă mulțumesc pentru popasul aici, precum și pentru reflexia „stelei duble”, domnule Ioan-Mircea Popovici!
pierduți în lumea fără de durere,
și încă ar mai fi o mângâiere
de ar cânta din frunză iar doinașii.
Un cântec lin, ca-n visul nesfârșirii
pe care îl trăiești trecând prin viață,
purtând în piept aceeași dimineață
redeșteptând speranța-nmuguririi.
Știi: înserarea-i doar o pregătire
pentru intrarea-n somnul cel din urmă,
când tot ce-i suferință ți se curmă,
cum dorul florii într-o veștejire.
De-aceea, să trăim în clipa vie,
iubire și-adevăr în veci să fie!
Cu alte cuvinte, vă mulțumesc pentru popasul aici, precum și pentru reflexia „stelei duble”, domnule Ioan-Mircea Popovici!
0
"E visul tău - și nu e doar o joacă -
izvorul să-l găsești în piatră seacă."
"nu mai simți a timpului uzură,
chiar de-s plecați acei ce te iubiră."
zarul rotunjit
de Jumătatea mică de Infinit
se dă-n rostogolire
spre oprire
de pe dunga albastră a zării
în calea uitării
triunghiul magic
cu ochiul magic
cel care vede tot
şi in afara
şi dinlăuntru
ce-a fost
şi ce va fi
nu poate niciodată dormi
dintr-un tărâm, cu flori de salcâm pe caldarâm
în valuri de mare pe a lunii cărare
urcăm împreună spre cascada
de la mijlocul muntelui sacru
muntele-n care
printr-o pădure virgină
ai făcut o cărare cu răscruci
o troiţă cu cumpănă la fântână
iese-n cale, azi
călăreşte-n întâmplarea aceasta
caii pe care ţi i-am îmblânzit
în pădure, la Letea
în ultima vară
"Din răsărit îți faci un frate geamăn
și soră bună dintr-o înserare,
pe când în corn de lună-ncet răsare..."
un cântec la răscruce
ecou de inimioară
"dorul pribegește,
c-așa i-e scris poetului să-ndure:
să scoată aur din grămezi impure,
făr’ de-a trăi vreodată mișelește."
O stea dublă, precum Alcor şi Mizar
din Carul Mare, de unde se vede mai bine
ce, unde, cum...