Poezie
Deschideri într-un cer capitonat cu singurătăți
1 min lectură·
Mediu
Dorul e-o tăcere curgătoare.
Singurătatea i se deschide-n câmpul altei inimi,
până vine o himeră și-i schimbă cursul.
Căutare fără de leac duce-n apele sale,
doar izvorul îi mai știe
noianul de oglindiri efemere.
Urcă, uneori, spre un cer
capitonat cu singurătăți provizorii.
E-o vreme, în aparență, tulbure,
dar trece, arzător, prin singurătățile de pâslă,
creează noi intrări către inimi,
alte ieșiri către lume.
E ursită sau îndrăzneală de-a crede
că nimic nu rămâne în propria matcă?
Cândva, norii trecători
n-au să mai tulbure ora
când pașii tăi desculți pe nisip
au să-nfioare de dor melcii de mare.
Soarele, vesel, o să-și facă plimbarea pe cer,
până va trece la somn, să te viseze în voie.
Va mai fi un răsărit, cu inimi deschise,
cu sunete ce vor înăbuși preatârziul din noi.
002.065
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 132
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Deschideri într-un cer capitonat cu singurătăți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14120308/deschideri-intr-un-cer-capitonat-cu-singuratatiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.