Poezie
Tiripleașca
1 min lectură·
Mediu
Am o tiripleașcă, dar nu-i dau drumul pe stradă.
Câinoasă cum e, dacă, întâmplător, te va găsi,
îți va scutura tot praful de pe amintiri.
Și ce va rămâne? Și ce-o să rămână
după ce tot praful, elevat, va merge spre stele?
Nimic nu există neacoperit de iluzii.
Pleci cu o barcă spre celălalt mal,
dar malul nu mai e nicăieri.
Probabil e ascuns de teama tiripleștii,
să nu-i tot bată șaua până se face primăvară
și înmuguresc rănile pământului.
Cine să mai priceapă?!
Nici măcar pietrele cu surâs cenușiu.
Doar tiripleașca poate știe,
când bate covorul cuvintelor, pe o parte, pe alta,
iar cuvintele, în loc să fie luminate,
strănută de mama focului.
Uite, de-aia nu-i dau eu drumul afară!
Cine știe?! Câinoasă cum este,
va găsi vreun poem întâmplător
și-l va scutura de iluzii
până nu va rămâne nimic.
022.808
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 141
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 22
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Tiripleașca.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14118946/tiripleascaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPPosibil ca tiripleașca de aici să aibă un corespondent într-un plan secund, unde a lui Tiripleașcă se plimbă-n caleașcă. Aceea poate să umble liberă! Tripleașca să bată covoarele de cuvinte; a lui Tiripleașcă, străzile. Posibil, de ce nu?!
0
Câinoasă cum e, dacă, întâmplător, te va găsi,
îți va scutura tot praful de pe amintiri.
Și ce va rămâne?"
Toată ziua s-a ținut de întâmplări rare
Una fiind cea cu valul
Care-a măturat digul
Și-a udat Pipirigul
alta fiind cea cu Tiripleașca
plimbăreața cu caleașca
cea care-a cucerit faleza de la Casino
de parcă ar fi fost Mița Biciclista
"Uite, de-aia nu-i dau eu drumul afară!"
Evident, pentru Tiripleașcă ai nevoie de caleașcă.