Poezie
Acasă
1 min lectură·
Mediu
Locuim vremelnic aici, locul visat
nu pare a fi nicăieri.
Rătăcim, ca puful păpădiei suflat de buze străine,
opriți, pentru-o clipă, de mâini îndrăgostite,
până ne-așezăm, uitați, în pământ.
De-mbrățișări avem parte, de praguri, de scări,
spre-a ne-nchipui că secunda nu moare.
Ne-adăpostim, încrezători, sub palma Lui Dumnezeu,
până ne face semn să ne-ntoarcem Acasă.
Și-Acasă e rădăcina noastră,
locul visat.
025272
0
Și când secunda va muri, nici loc de-nchipuire nu va mai fi... vom avea tot viitorul în față... în spate, tot viitor, același... veșnicia...