Poezie
Echilibru
1 min lectură·
Mediu
Să nu-mi vorbești despre învierea naturii
sau despre alte evidențe.
În primăvara aceasta, se caută un echilibru,
dar din atâtea puncte, niciunul imobil.
Vei spune că un artist inspirat oprește cuvintele
pe marginea ascuțită a orelor,
apoi, o altă mișcare dinăuntru, până la fragmentare,
și-o dezlipire de lucruri, încât rămâne
doar pielița fină a formelor
acoperind nostalgia după-nceputuri a sensului.
Pentru același echilibru,
pui în balanță lutul și spui iarbă de mare,
treci prin aluviuni și dai nume eroziunii
în trecerea lecuitoare dintr-un mal într-altul.
Până în sângele tău va fremăta iarăși marea
și-n păr vor fi doar unduiri de valuri,
te miști între două secunde,
ca un ceas rămas neîntors.
Ochii simt cel mai bine răceala stelelor,
cum nisipul, apăsarea tălpilor –
aceeași energie risipinduse-n moarte.
În tine dorm tărâmuri uitate, ard sori neștiuți,
melci spiralați sunt cutii de rezonanță fidele.
Dacă pui în balanță lutul cu iarba de mare,
știi că totul e apă și-un pământ
pe care se vor așterne praful și scrumul,
o apă și-un pământ
în care nimic nu crește
fără un Dumnezeu răstignit în cuvânt.
043615
0
găsești pe scară
(spre seară)
pumnul de scoici
de pe plaja cu suflet
și steluța
dintre Venus
și Jupiter
"un artist ... oprește cuvintele
pe marginea ascuțită a orelor,
apoi, o altă mișcare dinăuntru, până la fragmentare,
și-o dezlipire de lucruri, încât rămâne
doar pielița fină a formelor
acoperind nostalgia după-nceputuri a sensului."
"pui în balanță lutul și spui iarbă de mare,
treci prin aluviuni și dai nume eroziunii
în trecerea lecuitoare dintr-un mal într-altul.
Până în sângele tău va fremăta iarăși marea
și-n păr vor fi doar unduiri de valuri,
... între două secunde"
nu te lăsa ispitit de cele rele
urâte și seci
pune la inimă doar bucuria
și dragostea
restul
lasă-le celor născuși din trisțe și disperare
caută tu o cărare
care ajunge
la toți de lânga tine
și mi-ar fi părut rău
să uit de ea
steluța din Cassiopeia