Zburând cu barca prin vis

Vine unul și cutremură barca. Îndrăgostiții fac o baie de mulțime, apoi își iau barca și zboară. E o zi ca oricare alta, dar cu fața întoarsă spre noapte. Cei de jos plugăresc, horesc și doinesc de mama focului. Amorezii zburaseră cam la o lungime de dor, cât să-și ostoiască setea de necunoscut, să dea cu tifla stelelor ce înmugureau pe cer, în depărtare. Când s-au trezit, patul era la locul său; barca, niciunde. Ceilalți, ca tot omul, la casele lor. Ziua se îngâna cu noaptea. În depărtare, o stea întârziată anunța ceva nedeslușit.