nu putem fi ca el

pustiul creștea în el, cum în cremene foșnetul dorului. se spunea pe sine într-o frunză, până la capăt. bătrâne, pe aici totul e în bătaia puștii, au secat izvoarele doinelor, cântecele au devenit blesteme. învață-ne să mai murim o dată, prin tine, întru cuvânt.