George Ene

Moto: „Da, de la Roma venim, scumpi și iubiți compatrioți – din Dacia Traiană! Se cam ștersese diploma noastră de noblețe: limba, însă, am transcris-o în literele de aur ale limbilor surori”.

Elevul John Ionescu, la examinarea orală. Profesorul: - Regret că n-ai luat testul. Așa că răspunde-mi, te rog, cu amănuntele de rigoare, să-ți pot definitiva notarea: în ce constă deosebirea

Ceaușescu, fii bărbat, Ieși din umbră imediat: Urcă-te-n elicopter Să-ncepi vizita din cer. Cere-i Șefului, concret, Să-ți facă un comitet Din vreo șase - șapte sfinți Înarmați până în

Pavel i se adresă lui Petre: – Încotro pașilor noștri le zici să calce pe pietre? – S-o luăm pe-aici! arătă cel întrebat, de trei zile nemâncat. Soarele până ce piere într-acolo să mergem

Până spre dimineață, aproape de șapte, a stat de veghe, neclintit, într-o noapte, Ionică a Petrei, un tânăr din Movilița, pe când iubita cloșcuță a familiei, Pestrița, a scos rând pe rând toți

Un dar ți-e clipa cea de față. Primește-o, deci, cu bucurie. Clipă cu clipă fac o viață: Aportul tău la zidărie. Nu te-ntreba-ncotro aluneci. Cată mereu spre datorie Și-ai grijă să nu te

Sunt ca sarea de cărunt. Stați așa: Dacă nu sunt ? Sunt tăcere-n amănunt. Ard ca focul, deci, nu sunt. Sunt și mă tot toc mărunt. Să mă apăr, zic: Nu sunt.

Ploaia-mi fierbe-n oase, și-o simt apropiindu-se. Ploaia-mi joacă pe acoperiș, și-o ascult. Ploaia-mi bate-n ferestre, și-o văd. Ploaia-mi dansează prin curte, și-mi zic: \"Era și

„Homo sum, humani nihil a me alienum puto”. TERENTIU – „Heautontimorumenos” („Cel ce se pedepsește pe sine însuși”) De la Trapez plonjez în Univers, și de-acolo solo într-un

Avem pahare. Suntem plini de pahare. În unele turnăm vin, și bem. În altele turnăm otravă, și bem. În ficat avem câteva pahare. În rinichi altele, câteva. În genunchiul stâng, trei. În

Þărâna crește, priviți-o, cum se-așează Și urcă din ea topoare și seceri, neostoita gălbează Asemenea pecinginii, cuprinzând Maica Þară Supusă vrerii nenorociților care-o prădară, Căci peste

Motto: “Lumea e o necunoscută. Timpul Concret e contracție simultană și extindere

Sunt un cioplitor de cuvinte. Le fixez în piatră și toate iau forma alergătorului către tine. Ultima piatră care ți se zbate în mâini e chiar inima-mi, cerșindu-ți iubirea. Ce vei face cu

Ai venit cu noaptea târziului din părul tău, cu neliniștea din ochii tăi în care-ncerci să-mi faci culcușul, ai venit, zic, să-mi tremuri strunele vechi, ruginite, bătrâna vioară ce

Satu-i fără câini – În “Poarta Sărutului” Bate un nebun: “Leano, am venit! Vino! Vreau s-o lămurim… Unde te-ai pitit?” “Bă, neghiobule, Brâncuși nu-ți mai răspunde, Că e

Mamă, strașnic vin: Merg pe gard, de drum mă țin, Mai și-adorm puțin. Nu sunt vinovat! Vezi bine că nu sunt beat Decât de tine… Să-i crape nasul Nemernicului care Vinde apa-n

Prudență Era atât de prudent încât nu-și călca niciodată umbra: dacă-l trăgea la răspundere? Eficiență ─ Știai că oamenii sunt fie de tipul “ciocârlie”, fie de tipul “bufniță”, după

Amenințare Mutul tace. Dar nu toți cei ce tac sunt muți. Putere Cine bate toba? Cine o are. Efect Asociația auto intitulată “Unde nu-i cap, vai de picioare” se autofinanțează cu

Azi-noapte, eu am visat c-ajunsesem Om de Stat și purtam la brâu pistoale și la cizme opt pumnale. Îmbrăcat în mușchetar umblam prin Þară hoinar și-n postura arătată încropisem o

Alternativă Decât să fii nimeni mai bine să nu fii. Experiență Primul pas se învață, primii pași se fac. Atenționare Dacă stăpânul nu-i acasă, nu înseamnă că aceasta n-are

S-a ținut după el un ceas: îi oferea un frumos ceas elevețian – Doxa, marcă sonoră, e-adevărat – dar electric, nu mecanic: ─ Ia uită-te, frate-miu, e auriu, dacă n-o fi chiar de aur, ocazie

Reciprocitate Visul rochiei de seară: el s-o ofere, ea să-i mulțumească. (Ea s-o îmbrace, el s-o dezbrace). Modă Sunt la modă, iarăși, cântările. Da, dar cele

Tăcerea e o insulă între cuvinte. Cum nimeni, de aproape un an, nu mi-a deschis ușa, să mă bucure cu pâinea caldă a cuvintelor, tăcerea din jurul meu a prins crustă, iar singurătatea mea a

Estetică Ce-i lipsea chelului? Nimic. Îi ședea bine și chel. Tandrețe “Amintiri din copilărie”, adică “amintiri despre viitor” – șoptea soțul despărțindu-se de soția lui… la poarta