Poezie
Ceaușescu, fii bărbat!
3 min lectură·
Mediu
Ceaușescu, fii bărbat,
Ieși din umbră imediat:
Urcă-te-n elicopter
Să-ncepi vizita din cer.
Cere-i Șefului, concret,
Să-ți facă un comitet
Din vreo șase - șapte sfinți
Înarmați până în dinți.
(Iartă-mă dacă îți spun
Că prea ai ținut la sân
Niște farisei, ce-ar da
Iarăși, și te-ar și trăda,
Să-ți mai pună de-un deces
Printr-un așa-zis proces,
Că aici tot ăia sunt
De-i lăsași tu pe pământ,
Doar că azi sunt mult mai răi
– Să nu le zic nătărăi!)
Că de când te-ai depărtat
Þara s-a tot ruinat:
Au vândut-o pe felii
Să-și facă lor bucurii.
Petrolul tot l-au vândut
Pe nimic – c-așa au vrut –
La niște austrieci,
Care n-au avut în veci
În subsolul lor petrol.
Am rămas noi pe loc gol.
Aur – la canadieni,
Cabanele la eleni,
Apa la italieni,
Cu un nume nou făcut
Să fie necunoscut.
Cimentul e la francezi
Că au fost ei, vezi, mai brezi.
Nemții ne-au luat din spor,
Rușii și-au luat partea lor.
Și ce-a mai rămas de dat
S-a-mpărțit tot. Și-au luat
Nași, cumetri, rude – frați:
Marii locali potentați.
Munții i-au despădurit,
Animalele-au pierit,
Ce mai, satele s-au dus
Mic cu mare, în Apus.
N-o să-ți creadă ce-o să vezi:
Fostele noastre livezi
S-au uscat, s-au prăpădit.
În schimb, noi ne-am pricopsit
Cu arabi și cu chinezi,
Care-s tari, cum o să vezi,
C-au venit cu dolărei
Și cum știu ce fac cu ei
Ne cumpără ca la târg,
Cu o sete și c-un sârg
Cum noi chiar n-am bănuit –
Cu plan bine ticluit:
Ne rad cum te razi c-un brici
Să ne spulbere de-aici.
Tineretul ne-a plecat
Și de noi s-a-nstrăinat.
Nici limba n-o mai vorbim
De când ne tot englezim.
Cui îi pasă de români?
Toți ne socotesc păgâni.
Fetele-au plecat hai-hui
Și sunt ale nimănui,
Că prea n-au avut noroc,
Deși sunt frumoase foc.
Și-uite-așa cu hopa, hopa
Am ajuns și-n Europa
Ca să-i slugărim pe toți,
Să nu ne mai zică hoți.
Că suntem oameni cinstiți –
Dar am fost prea oropsiți,
Că ne-ai fost conducător
Prea… departe de popor.
Bine-ai zis: ne-ai fost cârmaci,
Dar ne-ai cam băgat în draci
Cu cureaua strânsă tare
Și-n prea strictă… “ascultare”.
Că dacă lucrai frumos
Tot sus ai fi fost, nu jos.
Da’, mă rog, ce-a fost a fost.
N-are acuma nici un rost
Să ne plângem reciproc,
Că nu-i cu folos deloc.
Cine-am fost și ce suntem
O fi, poate, un blestem:
Tu – martir, acolo, sus,
Iar noi haiduci prin Apus.
De-aia-ți zicem: hai,-napoi
Și ne-om înțelege noi:
Pui tu ordinea la loc
Și-apoi o luăm din loc
Nu cu cântec de alean
În ritmul de peste-ocean,
Ci în stil pur românesc,
După model strămoșesc:
Toți ca unul să muncim,
Să trăim și să iubim –
Omul fericească-se,
Þara împlinească-se!
Dacă hotărăști să vii,
Lecția de-acum o știi:
Ieși din umbră imediat!
Ceaușescu, fii bărbat!
001223
0