George Asztalos

Mi-am pus întrebarea asta pentru că s-au adunat prea multe mânii de ziua Ro-mâniei pe 2010, un an de austeritate și recesiune severă, un an sărbătorit prin muncă pe cît de ”patriotică” pe atît de

așa e omul hăbăuc într-o veselie își amintește doar nenorocirile alea bune că alea trăsnite în moalele stabilimentului se ascund sfios și ies la iveală cînd ți-e lumea mai dragă așa sunt

oamenii te vor optimist dar luzăr așa un fel de banc prost ăsta ar fi idealul lor comunitar să gîndești pozitiv în nenorocirea ei de viață să fii absent la toate nasoliile ei oribile pentru că

Despre Păunescu și dispariția lui se poate vorbi la nesfîrșit atît pro cît și contra. Dacă e să fim realiști pînă la capăt n-a fost nici mai sfînt nici mai păcătos ca majoritatea poeților români,

legenda spune că o să ne viseze la greu acele minunate coșmare în care suntem pe cît de falnici pe atît de scheletici uite omul nu iese bine pe ușă că imediat își pune pe fațadă vesela

șomezi și toată lumea e inutilă tace din principiu un fel de grevă generală în care numărul solicitat nu e alocat are telefonul închis sau nu se află în aria de acoperire ai vrea să îți zbori

e fuartte tare fratte acest lanoi s-a haladit a ajuns complement-substantiv și cel mai tare lanoi e că orice gură-cască ajunge erou cît ai zice guță cel mai tare lanoi e ăla că tot al doilea

”o scriitoare de origine română revine în România” – pînă aici nimic senzațional, chiar banal, cum ar crede la prima vedere intelectualii înrăiți în remanențe mioritice – dar se mai adaugă știrii că

Europa ți-am cedat un deget și tu îmi iei toată mîna o să te răpesc ca un taur alb și toate tîrfele mele urîte vor țipa o să fac dragoste cu tine sub pomul galben și pomul va deveni verde pe

mottor: ”you can leave your head off”- Tom Jones, la azil ca să vă ridic pe bune la ceruri trebuie mai întîi să vă aduc cu gravitația pe pămînt nu la buric ci la adamul gol să vă explic ca

uitat în concediu de Firma Cutare la care ingineream crizat financiar am călărit pe laptop big time în căutare de altceva eventual mai bun sau mai trăsnit de făcut așa am apucat să văd toată

n-am alte combinații luate cîte x sau n nu am decît să vă terorizez drăgăstos pentru că întotdeauna chiar și la urmă călătorului îi șade bine cu scrumul pentru mine poezie e cînd ajungi să

n-am nimic cu voi și asta chiar nu înseamnă nimic decît aia că sunt liber lumea e plină de amor sclavagist și de iluzioniști politici sau apolitici atei sau creștini fiecare salvează doar

nu va trece secolul și va reveni (religios sau nu : treaba lui proprietatea privată de a te îndoi e sfîntă) daa va reveni din truda lui de bejenie Pierdutul vostru Fiu Adunător între timp

președintele e cel mai conștient dintre noi că niciun vis nu se poate împlini pentru simplul fapt că e doar un vis și că se poate doar suplini cu altele care pe deasupra mai și rimează sunt ceva

1) Dacă lumea e un vis alternativa nu e visatul cu ochii deschiși ci tocmai trezirea orbește la o nouă perspectivă. 2) Din perspectiva oceanului nu noi suntem specia care a inventat înotul ci

azi au intrat doi puști în bar să ceară voie și să bea un pic de apă de la toaletă au spus serioși mulțumesc atît la intrare cît și la ieșire uite mi-am spus totuși mai sunt și puști

Categoria filosofică de băgare a ajuns între timp un brand cu acte în regulă pe plaiurie mioritice. Expresie esențială a surprinderii ființei și invaziunii lucrurilor, a ieșirii în față, a

a mai rămas un sunet s-ar putea să ne interpreteze felul în care poate fi supersonic viața și felul ei horror de a se veseli chiar ieri s-a căutat pe google earth spuneau că e

există desigur nimicuri total regretabile un fel de flacără cenușie așa am rătăcit-o și eu destul dar mă trezesc siderant de întreg copil diliu cum sunt nu mi-a rămas nimic de

normal că obișnuiesc să se îngrozească sau să vină unu’ brunet înalt să le doneze fiori n-ai cum să liniștești invocă blesteme trebuie să le-arăți în dumnezeii lor în ana-tomia ei de

e ora la care barabas e deja printre ai lui ora care îi linge degetele deși miros a sînge și urină ora la care iuda cinează la case mari din vase de argint și argintul îi stă în gît în