Mediu
așa e omul hăbăuc într-o veselie
își amintește doar
nenorocirile alea bune
că alea trăsnite în
moalele stabilimentului
se ascund sfios
și ies la iveală cînd ți-e lumea mai dragă
așa sunt posibile lacrimile fericite
dar restul e amnezie
restul e un fel de amfetamină
care-și revendică proastă de bună
răzbunarea aia total fără rost
oricum durerea o duci pe picioare
pare inexistentă neștiut-dispărută
pînă la proba contrarie
exact așa cum lipsești bunăoară
de la înmormîntarea tatălui tău
pentru că dragul de el nu te-a văzut
decît de două-trei ori în viață
dar tatăl tău rămîne acolo sfios
numele lui e uitare și
pînă la proba contrarie
n-o să te vadă nici măcar în moarte
restul e ca la voia lui tetea Amnezeu
n-ai de ales decît de-acolo înainte
să hotărăști:
o să mă rupă spatele în fericire
numai în felul Meu
012.439
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Asztalos
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 142
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
George Asztalos. “Poem antinevralgic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-asztalos/poezie/13961940/poem-antinevralgicComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MZMZMarius Iulian Zinca✓ citindu-te in mai multe randuri, nu stiam daca-mi place sau nu... ce scrii, poate, probabil ca nici acu\', nu stiu, insa suprarealismul dezvaluit aici ma trece, transpune intr-o realitate sumbra si din pacate reala, parte care probabil ca nu vreau sa o vad in lumea de azi, citit cu aplecare, Marius Iulian
0