gena gurau

dap.
o avem în codul genetic.
funcționăm după pricpiul sistemului binar.
nu avem de ales, avem doar de jonglat între 0 și 1.
și tot e arhisuficient. :))

iar șansa imensă a acestei \"așchii între oasele frunții\" devine atât \'jocul\', cât și miza.

mie îmi place mult un astfel de moment în care, chiar dacă rămân până-n fibră mută de bucuria citirii unor astfel de gânduri, pot să și bat un \'give me five\' cu un altcineva care le scrie.
scriind la rândul meu asta.

\"Vom păși dincolo și-i vom mulțumi lui Dumnezeu pentru darul acesta,
cu fața-n țărînă, sorbindu-i colbul de pe gleznă.\" :) 

\"Din păcate lumea nu e așa cum ne-am aștepta să fie.\"
îmi fâlfâie prietenos pe la urechi un deja-vu. :))
să ne așteptăm să fie, Liviu?
sau s-o ajutăm taman noi pentru noi să nu mai avem așteptări?

cam da, pe-atunci eram la vârsta la care totul era în formare, doar că prindeam doar din zbor crâmpeie de valoare.
sau poate că nu.

și da, categoric! picii au o șansă în plus prin noi.
ce altceva ne-ar justifica existența deja franjurită de taman lipsa șansei cu pricina la vremea noastră?! :)

ce naiba??
ceva se întâmplă, cred că nu primesc notificări pe mail la toate comentariile.
acum am dat de al tău. sorry de întârziere.

încerc să înțeleg ce încerci să-mi spui.

rețin ideea: \"cineva care are grija sa *creeze*/accentueze o hilara prapastie intre barbat si femeie...nu care cumva, impreuna, sa se intrupeze intr-o forta sublima a iubirii... de neinvins\"
păi, cred că ai atins exact ideea centrală, doar că în text ea este tratată cu sarcasm, amărăciune, aproape cinism tocmai penru că nu are loc și în fapt.

nu știu dacă este sau nu cu greutate acest text.
adică nu știu la ce fel de greutate te referi.
este, cum deja cred că mă știi, un crâmpei de biografie, fără niciun echivoc.

și este teribil de bine când pot să mă exprim astfel.
fără nicio urmă de poezie.

\"te iubesc daca ma iubesti!\"..???
asta nu am înțeles-o.
poate pentru că nu o practic. :)

te-ai gândit o secundă că ar fi un fel de testament de suflet?

cineva îmi zice, luminîndu-mi \'noaptea\' conștientizării propriei deveniri, poate? sau doar a devenirii ființei?

dap. chiar! veronica, tu știi cumva artificiile alea chinezești?
uite că te întreb așa, chit că nu ne cunoaștem, cum te-aș întreba în același mod la proxima ocazie când vom bea o cafea, de ce nu?

iar ...plecarea.. :(
da. probabil sună siropos.
dar, crede-mă, nu e.

în fine.
am propus o rescriere a acestui text, exact cum credeți fiecare de cuviință.
cred că este mult mai ușor să tai în carnea vie a altuia, decât în propria carne.

participi?

cred că sunt prea infantilă în percepție literară sau, dimpotrivă, prea schematică în gândire.
chiar mă bucur că ați intervenit cu comentariile voastre pe text.

din acest moment, îl pun la mezat. prin asta vă propun un experiment.

luați-l și tăiați-l și lipiți-l și cosmetizați-l cum considerați fiecare de cuviință. și când aveți timp pentru asta.
repet, nu mă omor după teorie, dintotdeauna m-a plictisit.
arătați-mi și arătați-ne practic tot ce încercați să sugerați pe marginea lui.

eu vă rog cu toată bucuria celei care a trasat șotronul și vă invit.
prețuiesc teribil pe cei care au ceva de spus, argumentat, elegant, până la capăt.

și mai am și avantajul de a fi partenerul de echipă fără urmă de orgolii sau alte probleme de genul.
așa că, nici nu se pune problema să nu doresc detalii sau reveniri, mirela.:)
dimpotrivă.

so, preluînd ceva dintr-un text mai din urmă:
sunteți în?!

LIM, tu ai atins exact zona sensibilă:
este veridică până la reală. :)

Lauențiu,
o să citesc și cu voce tare.
dar te rog pe tine să recitești invitația mea clară la dialog.
dacă mă repet că mă bucură intervențiile de acest gen, te conving?
doar că nu aveam de unde să știu că ți se întâmplă asta:
\"Gândește-te că este destul de obositor, cel puțin pentru mine, să citesc asemenea texte\".
pe bune.
și ca revers cumva vin și-ți spun că mă cam ții în sfori, pentru că nu mi-ai răspuns punctual la întrebări și, ce-i mai nașpa, apari și cu alte observații.
iar asta m-a cam tuflit: \"trebuie doar să știi să le tai cât mai coerent cu putință și să scapi de balast\"
pentru că NU ȘTIU!
și nu pentru că m-aș afla aici din nu știu ce alte motive sau scopuri, diferite de cele imediate din punctul tău de vedere, acelea de a învăța.
să ne lămurim: ăsta este scopul principal pentru care ne aflăm aici?
sorry, recunosc, pentru mine nu este cel principal, n-are cum să fie. nu există timp pentru așa ceva. este doar adiacent. sau, mai bine zis, implicit.

am citit și poezie, laurențiu.
și citesc și-acum destul de multă poezie.
mai ales în ultima vreme. aici. :))

(trebuia să te prinzi că vreau să strâng toate datele problemei, toate observațiile primite, să le gândesc și să le operez, pentru că durează până mi se verifică și aprobă textul. e doar o chestiune de temporizare)

mă duc să-mi dau autodictare acuma. :))

recapitulînd:
1. \'și\'-uri. ok.
2. \'de ce?\'-uri. dap.
2\'. alea două întrebări de început, pe bune că au un rost.
inițiază un discurs al unei părți dintr-un dialog să-i zicem preexistent.(dacă la întrebările astea te-ai referit)
3. insert-urile - aici nu m-am lămurit pe deplin.
4. rumeg la treaba cu \"de-ar\" vs. \"ce-ar\"
știi tu ce nuanțe diferite îmi generează plasîndu-le în context?
am promis. mă gândesc. (literar sunt corecte amândouă, nu?)


laurențiu, mi s-a mai spus că textele mele sunt sau par infantile.
pe bune, puțin mai devreme scriam într-un comentariu că mă dau pe tobogan. :)
au fost și sunt momente în viața mea care mă fac să scriu și altfel, dar nu sunt dese.
sunt un copil aproape tot timpul. cel puțin în manifestare.
dovada cea mai bună e că, uite! sunt foarte receptivă la ce-mi spuneți voi.
și pot fi și păcălită ușor.

(paranteza presupunea că nu prea obișnuiesc să am manifestări de genu\', prin a mulțumi de trecere, revenire, oprire and stuff, pentru că, oricum le gândesc și mă bucură. chiar te invitasem să revii cu observașțiile tale, ai făcut-o, mă bucură teribil asta și acum observi deja că este inițiat un dialog.
zău că mi-aș dori mai multă relaxare pe site-ul ăsta, mai ales în comentarii și discuții...)
thx.;)

cu \'și\'-urile m-am prins. ai dreptate.
cu insert-urile...mai zi-mi.
sugerezi să decopertez practic textul, să rămână doar filmul central?

cât despre \"dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde palmele s-o prindă.\"
dacă te referi la construcția frazei e una, dacă te referi la ideea ei, e alta.
de una dintre ele sunt sigură. tu?

îți mulțumesc și te aștept.
(eu nu prea intru în politețuri de-astea degeaba)

mă, din noi două una sigur s-a fript acum :))

mulțam\' de sugestie, am mai primit-o. cred.
zău că-mi pun mintea la contribuție
(mai ziceam eu că mă mai și ajută din când în când)
dar știi ce te rog dacă tot te-am prins?
frige-o concret. la sânge. :D
nu stau bine cu teoria.
n-am stat niciodată.

thx. ;)

...și ai făcut foarte bine. :)
nu mai aveai nevoie de altă intervenție în direcția asta.
doar voiam să te rog să nu aștepți dimineața...:))

am adorat instant dragostele alea ale tale
ale noastre.
iară titlul acum, chiar face toți banii.
îl ronțăi ca pe-o acadea.
probabil urmează să mă dau pe tobogan..:D

citind, m-ai ținut într-un incredibil mountain-russe, trecînd prin toate stările de la simpatie la revoltă, amuzament, durere, empatie, introspecție...

îmi place sentimentul pe care-l am, de a deschide câte un astfel de jurnal, care, în mod cert, nu mă lasă să-l las. :)

(ca imaginea aia a individului ce-și așează tacticos cafeaua lângă fotoliul în care, tot tacticos se culcușește, cu ziarul în mână..
și, începînd să parcurgă textele, își duce ușor ceașca la gură, pentru ca, dintr-odată să încremenească asupra unui articol, cu mâna suspendată, citind, neclipind, rămânînd așa până la final..)

mă felicit că m-am rătăcit p-aci, din aceeași \'complezență\' :)))

mă gândesc cum că acel \"ar trebui să ne despărțim\" invită la persiflarea teoriei ce urmeză.
căci, da!
\"adevărul care e un muritor pătimaș
obsedat de putere control și discipoli\"
susține cauzele \'pierdute\'.

dar asta doar într-o \"viață de 5 minute\".:))

este direct, crystal clear și cinstit ce spui aici.
și e mișto.

știu.
parcă mă revăd în banca a doua de la mijoc.. :))

îți datorez o explicație:
acest text, este înainte de toate, o amintire prețioasă
dar, în contextul generat aici, a fost un q.e.d. pentru mine.

ironia a făcut ca, taman în catacombele de la \"prosituția cuvintelor\" să se inițieze o manevrare urâtă a acestora. tocmai ce o ziceam în text.
pe moment m-a cam deconcertat.
răspunsul solicitat acolo, rămânînd suspendat, a luat forma \'fairplay\'-ului, care, a avut nevoie de 15 afișări (!!) pentru a fi băgat la atelier. :))
(nu asta importă acum.
niciodată nu m-a deranjat atelierul în ceea ce mă privește.)

iar această amintire, urmînd același trend, a fost ca un fel de concluzie personală a tărășeniei.


chiar m-am bucurat că ai trecut pe aici și regret dacă te-am lăsat confuz cu replicile mele.

dacă mi-ar plăcea berea, aș zice \"bătrâne, îți fac cinste c-o bere, că prea le-ai zis mișto de tot!!\"

cred - și pe undeva îmi pare rău - că ăsta este cel mai intens pasaj din viețișoara lui kemmy (insist să-mi aduc aminte că-i cu double \'m\').

nu-ncep să-ți redau, eventual, fragmentele care sunt însăilate teribil de intens.

nope.
repet, în schimb, cam ce ziceam pe la începutul jurnalului ăstuia:
îmi place tare mult franchețea mucalitului ăstuia de kemmy.

a fost o plăcere, coane! :)

când am zis \"aici\" am gândit \"pe-aici\".
chiar am copiat-o și-o păstrez într-un sipet anume.

ps: răspunsul meu a fost
păi, dacă întunericul ajunge în mine, dă de lumină :D
deci: în tot spectrul.

da! asta:
\"oamenii
trec unul prin celălalt, invizibili, se recunosc
după foșnet sau după cum se schimbă întunericul\"
te izbește.
frontal.

îmi pare una dintre cele mai reușite imagini sugerate aici.
asta pentru că se pliază perfect pe genul meu de empatie și de rezonanță.

cineva mă întreba de curând:
\"În câte culori se desface întunericul când trece prin tine?\"
..tu ce-ai răspunde?! :)

cum răspunsul inițial pentru tine, oana, a fost azvârlit cât colo, încerc să-l repar cumva acum.
eufemistic.. :D
măi, n-am mai dat cafeaua în foc, deci poți veni la una mică
da\' nu veni singurică
ia-l și pe andrei, care tot în forță este. :)

andrei,
trecînd peste previzibilul exclusiv masculin al abordării :P
vreau să-ți spun că-mi place teribil provocarea \"oare cum ar fi daca ti-ar tine tigara pret de-o viata?\"

primul impuls este:
tot aș fuma-o doar jumătate, cealaltă jumătate oferind-o.
...și rămân la el. :))

(\"la intuneric iubim, la lumina murim\" - asta mă duce cu gândul la ceva ce-am citit ohooo..demult, scris de o puștoaică prin anii \'80:
\"întunericul e făcut
din ochi închiși
de aceea, când se sărută,
oamenii închid ochii!\"
fain de tot, nu?! :) )

hmm..
acu\' din două una, frate.
(nope, nu mă refer nici la \'brună\' nici la \'blondă\';
la o adică, și în zona asta mai există o alternativă. always! :D)

ziceam, una din două:
ori kemmy s-a matolit într-atât încât a uitat să mai moară un pic în IV, V și VI
ori nu numai că a uitat cum îl cheamă, da\' l-a uitat Dumnezeu în morga spitalului sau undeva p-acolo..
căci se resimte puternic.

alert_news for u:
au decretat ăștia cod galben peste decolteuri.
rămâi brav.

:))) sincer, m-ai făcut curioasă
n-am pus niciodată...carne în COLA (?!!)

dar atrage ca un magnet asocierea asta a ta.
este aproape o abordare metafizică a iubirii

da\' și a nabii de realistă, fir-ar!
dap.
finalul doare.
și cred că e doar pentru oamenii mari. :D

off, măi, sorine
atingi tu aici focul...arderea...

\"în buricele degetelor țineam inima de foc pulsând
am zâmbit focului și focul mi-a zâmbit
am jurat focului și focul m-a crezut
am strigat focului și focul mi-a răspuns\"

da!
focul - prieten și tovarăș și partener și inamic...
mistuitor, fierbinte (:D), învăluitor, pârjolitor..

dar, zău că nu-l văd stins vreodată.
chit că am înțeles finalul..trist, realist, dur.