Gelu Diaconu

să tai din vișini brațe? adică, asta mi se pare o sugestie de genul I\'m an ent, din lord of the rings, cu toate că the beard tree mi s-a părut ceva mai simpatic
apoi chestia cu îngerul care stă suspendat nu știu ce să zic
se înțelege că ploaia are frânghii, ceea ce mi se pare oricum o chestie f materială, ori gândul la înger ar trebui să fie ceva mai inefabil
mai departe se amestecă lucrurile, primăvară, basculantă(!) etc.
sigur, finalul este unul cât se poate de reușit
\"coapsele tale apte de memorie\" este un vers remarcabil

Alin:
mai sunt câteva scăpări de ordin tehnic, pe care le voi corecta, inclusiv cea semnalată de tine, deci sint de acord cu tine în privința asta
acel melanj greu de ordonat apare destul de des în textele mele și este unul controlat, dacă-i pot spune așa, pur și simplu când îmi propun să scriu astfel îmi ordonez ideile și textul întâi mental, într-o \"dezordine\" ce se vrea totuși inteligibilă
de asemenea am ezitat la expresia cai verzi pe pereți, care mi se pare și mie acum sărită din schemă
voi mai reflecta la cele spuse de tine, nu și la aspectele așa-zis autobiografice (e adevărat, am lucrat într-o uzină, ca tot tineretul socialist, vreo doi ani, dar nu la acea uzină m-am gândit)
mulțumesc

Ion Pascal Vlad:
m-am gândit că mulți se vor regăsi în trimiterile pe care le face poemul, dealtfel îmi doresc ca textele mele să fie destul de clare în privința asta, ca să poată fi asimilate
și da, nu este america, e românia, cu toate neajunsurile ei
mulțumesc pentru aprecieri

îți mulțumesc pentru aceste aprecieri, pe care nu știu dacă le merit, mai cu seamă că de când m-am afundat în proză credeam că nu mai știu să scriu poezie
poate că, cine știe, exercițiul ăsta nu se uită, ca mersul pe bicicletă
thx

nu pot face decât să vă mulțumesc tuturor pentru opinii și pentru faptul că ați lăsat un semn aici

am îndepărtat scama pe care ai observat-o, probabil că este mai bine acum
sunt într-adevăr un nostalgic (am și un poem cu un subtitlu elocvent, nostalgii comuniste -aici ar fi trebuit să urmeze un emoticon amuzant-) și îmi place să mă joc uneori în acest mod
să mai spun că îmi face plăcere semnul tău?
mulțam frumos

am ratat un acord, sorry, \"asupra cărora\"
obosit de la muncă, deh

zilele trăite în armata română, cu lipsa de libertate și lipsurile materiale, care te duceau cu gândul la un lagăr de muncă forțată sau la o pușcărie, le-am trăit cu o intensitate maximă, deoarece au fost zile furate din viața mea, din existența mea, asupra căreia nimeni n-ar fi trebuit să aibă niciun drept
a fost o recluziune forțată, de care îmi amintesc cu nervii întinși la maxim
de aici și tonul mereu scrâșnit al versurilor
mă bucur că ți-au plăcut și îți mulțumesc pentru aprecieri

Leonard:
am numărat, de curiozitate, poemele cu gelu, așadar sunt vreo șaisprezece, iar faptul că am picat deja în manierism mi se pare bizar
bizar pentru că ori este prea devreme, ori mesajul este unul \"fumat\" conform conceptului jurnalistic subiectul de ieri nu mai este de actualitate
cred totuși că voi continua
mulțam de părere

Ecaterina:
așa m-am gândit și eu, de fapt asta a fost ideea de la care a pornit poema, și anume faptul că visele noastre sunt uneori întruchipări ale dorințelor interzise
deocamdată nu știu cu ce să înlocuiesc conjuncțiile alea, e ceață densă în capul meu, dar pe viitor o voi face
mulțumesc pentru aprecieri

Leonard:
bacșișul tău face toți banii, dacă pot spune așa
aprecierea ta mă onorează, ca și atenția constantă pe care o acorzi textelor mele
mulțumesc

Ana:
recunosc, sunt cam egoist atunci când vine vorba de ponturi
sau zgârcit?

nu conștiența, ci conștientizarea, sorry

este valabilă observația ta în dublu sens (perfecționiștii sunt idealiști și idealiștii tind către perfecțiune), dar nu sunt de acord cu ce se zice, deoarece aș fi tentat să cred că există o nostalgie perpetuă a paradisului pierdut, cu tot afectul pe care îl implică, deși (încă o dată spun) tentația mai mare ar fi alunecarea spre origini, deoarece atunci formele nu erau subjugate teoriilor religioase (convenind astfel că omul, la începuturi, nu avea cunoștință de Dumnezeu, conștiința de sine și conștiența apărând, în opinia mea, mult mai târziu)
deci este grav dacă te plângi atunci când îți lipsește perspectiva, sau mai rău, un raționament unanim acceptat
peste toate astea există, thank\'s God, Pink Floyd
mulțumesc

dar nici nu trebuie, deoarece imaginea porcului zburând printre furnale este una foarte reușită la Pink Floyd, eu am vrut să creez un paralelism cu acea imagine și să o adaptez condiției umane actuale
maiestuos este tras de păr, ai dreptate, chiar am oscilat între anumite finaluri (ptr că au fost mai multe variante), însă am ales-o pe aceasta gândindu-mă că și porcii tăiați în drumul taberei printre gunoaie merită o ieșire maiestuoasă din scenă
nu că ar conta prea mult pentru ei
toate cele bune și ție

Cristi:
e mai degrabă o revoltă împotriva societății de consum, care a luat un avânt incredibil și la noi în ultimii ani
tradițiile sunt călcate în picioare, lăcomia pare să fie cauza, îmbuibarea efectul
și totul în numele a ce?
în numele unei zile care ar trebui să fie una a reflecției, a întoarcerii către sine, a bucuriei simple
mă enervează toată această maculare a spiritului
sau poate că sunt eu prost dispus
dar nu cred

Dan:
e interesantă observația ta cu semnul de exclamare
poemul mi-a fost inspirat de Ignat, când în spatele blocului unde locuiesc, printre tomberoane, mașini parcate aiurea și câini hămesiți, a fost înjunghiat un porc în cel mai pur spirit al sărbătorilor cartierești
îmi aduc aminte că nici când eram copil (atunci când se presupune că spiritul e încă pur, nealterat de atingerea maculantă a realului) nu suportam priveliștea porcului așezat direct pe zăpada înroșită și înconjurat de paiele care aveau să-l purifice cumva, prin foc
s-ar putea spune că a mai rămas ceva din acel spirit

Silviu:
e posibil, dar numai Dumnezeu știe

vă mulțumesc tuturor și vă urez un Crăciun așa cum vi-l doriți

și al lui COMOSICUS, căci probabil nu avea odăjdii, ci purta (zic și eu) celebrele (de acum) brățări dacice
deci zic:
preotul a murit, trăiască poetul!

chiar dacă sună cumva a \"du-mă acasă măi tramvai\", e legată de o parte, de sfârșit ce e drept, a copilăriei
am locuit ceva vreme în Ferentari, chiar la marginea Bucureștiului, iar lătratul câinilor în liniștea nopților de iarnă era inconfundabil
ca și nebunia zăpezii, care azi nu prea mai este (zăpada, adică)
de aici și posibila asimilare subconștientă a senzației de vis
am citit replica, mi-a plăcut ironia
ms

Petrache:
eu am dorit-o întrucâtva amăruie, dar enfin
thx

Dorin:
îți înțeleg reținerile, deoarece sunt de înțeles
ms

că faza cu pizdele este subconștient bukowskiană:
\"pleacă
îmi trag și eu fermoarul
doar că eu nu mă spăl pe mâini

sunt cu mult deasupra chestiilor ăstora.\"

(fragment din poemul \"o treabă pentru stetoscop\")

ce-am pohtit, și anume să pun în oglindă, ceva gen poezie vs. proză, văd că poezia are K.O. din prima repriză, oricum e bine de știut că la bază stă textul de mai sus, poemele sunt doar o traducere

așa că am modificat
mulțumesc mult

este interesantă întrebarea ta, la care îți poate răspunde sută la sută corect doar un împătimit al gramaticii
eu percep acel \"devreme\" evident ca pe un adverb, dar nu cu sensul \"devreme acasă\", ci cu cel tradus \"atât timp cât\" sau \"în măsura în care\", formulă care mi se pare compatibilă și acceptabilă
și eu mă bucur că ai trecut