Gelu Diaconu

Leonard:
îți mărturisesc că-mi lipsesc comentariile tale, obiectivitatea lor, faptul că ai știut să-mi apreciezi textele, dar și să le critici când a fost cazul
mulțumesc

Mahmoud:
ești un prieten bun, îți mulțumesc foarte mult

îmi amintește de un film din 2004, \"The Day After Tomorrow\", cu Dennis Quaid în rolul principal, care a mers pe ideea unei posibile (și aproape instantanee) noi ere glaciare
era ta glaciară din a doua strofă este una care lasă, spre final, geana de lumină a unei speranțe (\"atunci s-au aprins primele focuri la marginea pădurilor\")
deoarece focul este lumină iar lumina este premisa unui nou început
las semnul meu de apreciere, atât cât se mai poate, pe un text care, aviz amatorilor de răutăți și cârcoteală gratuită, pur și simplu mi-a plăcut

ar fi să merg pe o linie de comparație, aș miza pe ideea apropierii de olga ștefan, însă cu semnul radicalului deasupra, deoarece forma poetică rămâne la fel de expresivă și de lejeră, dar mult mai concentrată, poate nu mai directă, dar în orice caz cu un fluid semantic care converge către ultimele două versuri, cu toată reiterarea acuzabilă, nu de mine, ci de un ochi singular, un ciclop capabil să găsească nod acolo unde nu există papură

am avut dreptate când am spus ieri într-un cerc de prieteni că sunt un dinozaur
de altfel o spune chiar o onorabilă poetă la offtopic
nu știu însă de ce mă întreb, oare dacă acest poem nu ar fi fost recomandat, ar mai fi suscitat el atâta interes?
nu știu
nu știu nici de ce sunt trist
poate este vorba de gândurile negre pomenite mai sus în răspunsul dat lui mihai
dacă există un cimitir al elefanților, poate că există și un cimitir al dinozaurilor literari agonici
mă duc să-l caut, acest cimitir, fără resentimente, fără mânie, fără lamentări

nu am crezut nicio clipă că ești faci echipă cu jorz, dar sunt convins că reacția ta a fost posibilă în urma conflictului pe care l-ai avut cu vasile munteanu
ei bine, trebuie să afli că acest om are coloană vertebrală, este erudit și în general știe foarte bine ce spune
tu ai așteptat după colț cu măciuca în mână, ca să apară un text \"prost\" recomandat chiar de el, ca să-i dai la cap și să împuști doi iepuri dintr-un foc
cred că te înșeli, amice
n-am să te pun să-ți argumentezi opinia, deoarece știu că nu o vei face, nu din lașitate, ci din cauză că îți lipsesc mijloacele

ok, de acord, foarte bine, nu e nicio problemă și nu se va scufunda titanicul literaturii române dacă s-a mai recomandat un text prost pe agonia, au mai fost și altele și vor mai fi, dar te întreb, din curiozitate, așa, personal, de unde domnule atâta înverșunare?
explică-mi ca unui copil de șase ani, cu ce te jignește faptul că unui om i-a plăcut acest text?
pentru că, până la urmă, recomandarea, ca și steluțele, au un mare grad de subiectivitate, ele sunt rezultatul acelei diversități despre care îi spuneam și lui jorz, nu ne pot place toate producțiile, părerile sunt împărțite etc.
iar tu vii cu un comm devastator, care frizează absurdul și mă mai și jignești
ce naiba ți-am făcut, că doar nu mi-am recomandat singur textul?

Jorz:
e ceva resentimentar în atitudinea ta, nu neapărat în acel comentariu, m-ai jignit cel puțin în două rânduri și se pare că ai încă energie să o mai faci, din fericire pentru tine eu am întotdeauna ceva mai bun de făcut decât să întrețin un dialog streotip cu cineva care este îndeajuns de limitat încât să nu accepte diversitatea culturală și să considere bun și de valoare doar producția proprie sau doar autorii preferați
mai există din fericire molnar ferenc, mihail drumeș, grigore bejenaru, francisc munteanu, radu tudoran etc.
din nefericire pentru ce încerci să pari a fi, află că îi cunosc pe cei ca tine, erau mulți literați trași la indigo care se vânturau prin cenaclurile anilor optzeci și care îți seamănă suficient ca să-mi dau seama că profilul tău nu iese orice i-ai face dintr-o schemă prăfuită și autosuficientă
aici am încheiat dialogul cu tine

Mihai:
da, și eu mă simt mai bine așa, deși sunt bântuit mai degrabă de gânduri negre, ceea ce nu prea concordă cu aerul oarecum ingenuu al acestui poem
oricum, trăiască berea și bookfest

este doar resentimentar
el are o problemă cu mine ca persoană, nicidecum cu textele mele
axioma lui se verifică doar dacă este însoțită de apendicele \"ce e scris de gelu diaconu nu are NICIO valoare literară\"
și da, \"Copii de aruncat\", singurul roman dintre cele menționate de tine pe care l-am citit, este f bun și pentru faptul că are scene care transformă o banală plimbare printre ruinele unui \"oraș\" într-o adevărată aventură
dar desigur adevărul ăsta este valabil doar pentru cei care (încă) mai pot visa cu ochii deschiși

iată, de altfel, și trailerul filmului, cu soundtrackul minunat al lui Ben E. King
http://www.youtube.com/watch?v=VJ7Zi6jg8wM&feature=related

Ted:
mulțumesc f mult, comentariul tău mă onorează

Ioan:
dacă nu ai furat niciodată cireșe în gașcă, înseamnă că ai avut o copilărie tristă

poemul a fost inspirat de filmul \"Stand by me\" (cu River Phoenix)
deși acolo au fost patru băieți, în realitatea plictisitoare a verilor din ferentariul anilor șaptezeci numărul lor oscila în funcție de voința mamelor
după amiezele erau într-adevăr prăfoase și albite de soare
dar erau minunate
iar poezia este exact acolo unde nu mai putem (uneori) să o vedem
acolo unde, de altfel, a văzut-o atât de bine Creangă

vă mulțumesc încă o dată ptr opinii

Alberto se înșală, deși nu ar trebui să contest aici dintr-un minimum de politețe părerea predecesorului, fapt pentru care îmi cer scuze preventiv
pare mai aerisit decât acele texte-monobloc, care semănau cu articolele pe două coloane dintr-un cotidian cu morgă, e mai multă libertate aici și îmi amintește (dacă mă mai ține memoria) de faptul că în romeo și julieta trebuia să fie o piesă cu un câine, dar a ieșit ce a ieșit, Shakespeare a făcut bine ce a făcut, ca și Dan aici, deși avem totuși un câine
imagini alambicate, aproape fără sens (mi-au plăcut șerpii cu solzi pe dinăuntru, nu și pungile în care sunt oameni, care mi se pare cumva scos din context și dus într-o hiperrealitate mai degrabă onirică), dar care se îmbină și care dau o structură simultan omogenă și eterogenă
enfin, poate bat câmpii sau poate e nevoia de obiectivare, nu știu, cert e că de data asta nu știu ce poate fi contestat în afară poate doar de acel vers stingher, al cărui rost e destul de ambiguu
plus, nu vreau să dai o altă interpretare gestului meu, pentru că nu are o altă semnificație decât aceea că mi-a plăcut poemul, chestiunile personale le lăsăm pe altă dată, să lăsăm lucrurile bune la suprafață

ai dreptate și mă bucur că ai rezonat cu acest text, el este într-adevăr unul personal dar conține un adevăr cred eu universal valabil: toți trecem prin astfel de faze și trebuie la un moment dat să luăm o decizie de genul am ales florile astea deoarece cred că i-ar place prietenei mele
mulțumesc

toate tristețile mele s-au adunat într-un punct iar acest punct a sfârșit într-un iris menit să fie inervat de o înșiruire de imagini și vorbe și mecanisme poetice numerotate și relevate ochiului care vrea să le vadă
eu văd acest poem și nu spun că este Poemul, dar e important nu numai că îl văd, ci că îl pot vedea cu ochii închiși, așa cum poți vedea, atunci când stai în singurătatea unei camere austere, întunecate, ecranul luminos al unui televizor aflat într-o altă cameră, pe care o cunoști, dar ale cărei chei le-ai pierdut pentru totdeauna
este, vorba Ioanei, poemul meu de azi

Luana:
lipsește într-adevăr ceva, iată trimiterea de care aveai nevoie (deși lipsește nr 4)
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/1735306/tata
ce bine că nu m-ai uitat, mă bucur

Ioana:
nu ai de ce să mă invidiezi, nu e cine știe ce
mulțumesc

nu, nu m-am gândit la Noica, din care am citit doar Povestiri despre om, și alea cam în diagonală, deoarece filozofia are încă f multe necunoscute ptr mine
e reconfortant faptul că ai descoperit, fără un efort aparent, că textul este o ficțiune pură și că aruncă pe masă, ca un jucător obosit, cărțile necâștigătoare ale unei simbolistici personale

la coincidențele ciudate care apar uneori, imadiat după ce am postat textul ți-am citit poezia despre vechiul cinematograf, e o chestie mișto să descoperi că vechile nostalgii și vechile obsesii nu sunt singulare, de fapt le avem toți, doar gamele exprimărilor diferă, unii se confesează, alții povestesc pur și simplu, neavând nicio clipă certitudinea că fac o artă din asta

de ce m-am băgat în seamă cu textul ăsta?
păi tocmai de-aia, ca să simt greața de după, ca Sartre
și ce spuneai, Ioane, că n-ai găsit metafore, comparații, chestii?
tot în secolul 19 trăiești?

dar mie îmi place mai mult Aldulescu, deoarece la el am văzut mai degrabă transprația toxică a străzii, decăderea morală, alienarea, sărăcia, solitudinea, prostia, îngâmfarea, tembelismul, mizeria, luxul și sărăcia unei lumi din care și noi facem parte
de aceea

pe bune acum, chiar îți închipui că nu știam că varianta originală îi aparține lui Ginsberg?
ce dracu, mi s-a părut că ai o impresie mai bună despre mine

Dana:
m-a întrebat un amic acum ceva vreme de ce nu plec din bucurești, din țară, așa, pur și simplu, ca și cum m-aș duce până colea, la ploiești
i-am răspuns că nu pot
de ce?, mi-a replicat ridicând din sprâncene
pentru că aici este viața mea, i-am răspuns
este unul dintre paradoxurile care m-au ținut pe loc
uneori, urăsc tot ce se află în jurul meu
așa cum, în egală măsură, alteori, iubesc totul
mulțumesc frumos

Cătălin:
chestia aia era doar o figură de stil, nu trebuie să o iei ad litteram
mulțumesc pentru opinie