gd2wa
Verificat@gd2wa
Pe textul:
„iese, te mângâie și bate" de Marinescu Victor
Pe textul:
„Poveste de cartier" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„cașicumul meu" de ștefan ciobanu
finalul nu îmi place, îmi pare rău, nu gust glumițele pe marginea cărora se brodează imediat o concluzie cu un iz filosofic - destul de accesibil, altfel.
Pe textul:
„cașicumul meu" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„Golemi" de Adriana Lisandru
nu mă împac cu tăierea în versuri și strofe - l-am citit cu voce tare și parcă n-are dinamică - dpdv muzical îmi pare numai o repetiție, dar nu un ritm. totuși, luat în mic îmi place destul de mult.
Pe textul:
„dimineața în care sf. gheorghe simte un nod în gât" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„strada noastra" de anca codrea
Pe textul:
„spațiu timp spumă" de Yigru Zeltil
in rest e slab. sincer, e chiar pacat ca nu reusesti sa mentii tensiunea rece dintr-un vers ca asta si o dai cu glumitze de tipul numar cadastral sau girafe.
Pe textul:
„Pe Soare" de cornel marginean
Pe textul:
„ligriv" de daria caza
altfel, îți trimit un gând frumos & sincer!
:)
Pe textul:
„Visul" de Emma Greceanu
prea lung si eu sunt
prea superficial la ora asta, dar uite
- cu scuzele de rigoare, stiu ca unii se ofuscheaza la d-astea etc. - imi permit sa rescriu textul cu mici modif. ca sa scurtez un eventual comm aplicat
Cât pe ce să o prind trecând prin carnea slăbită,
dar spusele mi s-au împiedicat de noapte ca o cărare de iriși.
Orbecăind prin cristal, drumul meu nu se intersecta cu al ei.
Am alergat câteva zăpezi și o tristețe
și i-am chemat și pe ei să tragă oblonul ferestrei
curată ca ceara, dar fără rezultat. Obosită
mi s-a așezat în spațiile ochilor, cu scobitori
pregătite, gata să plângă.
Nu pot să stăpânesc ceea ce
alții au hotărât să împrăștie-n mine. Sfârșitul
nu are sfârșit.
evident n-are prea mult miez și nici sens, dar așa cum e se citește anevoie (da, sunt superficial & mi-e lene etc. as I said)
Pe textul:
„Cât pe ce s-o prind trecând prin carnea mea slăbită de ierni" de vasile salisteanu
poate fi lucrat si poate iese ceva.
(de ce nu pui cratime la lipeste-ti si eventual intoarce-ti?)
Pe textul:
„this mess" de dumitrita paladi
salut, daniel :)
Pe textul:
„poem cu D" de Daniel Gherasim
Pe textul:
„o poveste cu arici" de Andreia Koller
nu prea merge (si am impresia ca nici nu-si asuma sa o faca) mai departe de-atat.
Pe textul:
„Inel" de Louis Lagrange
imi place cumva ca incearca sa atace pe alocuri o imagerie suprarealista, dar mi se pare una din chestiile cele mai aiurea sa folosesti suprarealismul in sens liricoid (e o tentatie f mare), sa-l edulcorezi.
cred ca \'vorbiseshi\' e forma corecta la mai mult ca perfect
Pe textul:
„ligriv" de daria caza
aș vedea un astfel de text scris mult mai rece, oricum fără pers. 1 și cred că vocea ar trebui să aducă obiectivizare / abstractizare maximă.
Pe textul:
„Fructul oprit" de vasile salisteanu
sorry, din punctul meu de vedere e cam boring
Pe textul:
„Dimineața poemului" de marlena braester
la fel e si aici, si e f fain ca e asa. si poate de-aia, daca ar fi poemul meu, as marsha inca si mai mult pe ideea asta de text aflat la limita dintre rational si dicteu automat (cum, discret, mentioneaza insasi dana banu in comm) si eventual as scrie, de ex., asa:
\"vino cu mine // atunci albă firavă tristă o mână prin zid // atunci zăpezile omenia bâlbâiala decrepită / dezgustul și setea de viață atunci / oameni cuprinși de ură / iubindu-mă trist și patetic\" etc. etc.
Pe textul:
„cum ai ajuns aici? la ce te gândești?" de Dana Banu
Recomandat