o poveste cu arici

O poveste cu arici Motto: “Ce va fi mai departe, vedem noi.” Mircea Ivănescu Am tendința să-ți spun tot timpul că mi-eşti dragă În loc să spun despre azi, mâine sau ieri... Ştii, aş vrea să te învăț cum se face hârtia, E o chestiune practică, m-ajută să scap de nebunie. Apoi am putea scrie pe litere mari pe rafturi şi Am face coperți pentru cărțile de colorat, Am putea inventa poveşti cu sora Poulsen Şi domnişoara Smith, “Spre mai adânc” şi “bineînțeles, nici nu e adevărat nimic aici”. Aşa aş fi vrut să încep povestea celor doi arici, Flina şi Metorio, Născuți ieri Cerul era alb din cauza unor, Doamne, cum le spune? Acum cred că e momentul, clipă, ce-o fi, să-i punem în scenă, ce zici? Zi-mi lucruri de departe. *** - Ne jucăm de-a aricii? cutia de culori e cu arici am desenat cai şi i-am desenat sub un soare călduț - Metorio, vrei să vorbim? Te-am supărat? aşa fac toți oamenii nu vreau să te las singur sunt Prietena degetele noastre mici nu stau departe - Metorio, ştii de ce latră unii câini aparent fără rost? singurătatea este o frunză suferim pentru lucruri e urât din partea mea să iubesc cu limită e fără să vreau - Ce vrei în schimbul culorilor?