Gavril Kostachis

S-a dat zvon în țară: toți supușii pot să se înfățișeze înaintea împăratului. Abătut foarte mă gândeam ce dar să îi pun la picioare. Aveam numai o inimă împietrită legată cu două șnururi negre:

Sfinte Ilie, alungă norii grei ai necredinței, ca lămurit să putem vedea orizontul slavei dumnezeiești, dintru care să irumpă îmbelșugat ploaia Duhului Sfânt, iar lemnul proaspăt ud al cunoștiinței

Imbatranit cu o secunda Nascandu-se Iubirea, de Absolut flaminda Am mai imbatranit cu o secunda. Afara in Lumina sa ies de-abea astept, Parfumul diminetii sa-l trag adanc in piept. Cu nestemate

Când ne naștem cât un ghem Ne lăsăm în grija mamei Vrem, nu vrem... Întru moarte toți cădem și ăst trup în miez de lut îl așezăm Vrem, nu vrem... Cât trăim irumpe-n suflet cest îndemn: Facă-se dar

Mă simt bine în cochilia mea. Întunericul mă învăluie ca o plapumă groasă. Liniștea se risipește odată cu scâncetul confraților mei zdrobiți în încercarea lor disperată de a trece granița. Fiori

În asfințit stau primii zori \"O vreme-i să te naști și o vreme să mori\" Ce-i dragostea la carea-i năzuit? \"O vreme-i să sădești și o vreme să smulgi ce-ai sădit\" De ești respins mai poți să

Mama își ține în pântece copilul nouă luni; îndeajuns ca pentru restul vieții să facă orice sacrificiu pentru el; din același trup și sânge, totuși o persoană unică și independentă. Reflectând la

Cu surâsul lunii te văd înveșmântată Sub vapori de Bach mâncând ciocolată.

Prefer graiul amar ca fierea Decât o arma ca Tacerea. Sunt prea ranit, nu mai insist Dar Necuvântul....cat de trist !

Suflet al meu, de-as putea sa te scot din piept, sa te scald in lacrimi si sa-ti incalzesc picioarele cu rasuflarea mea... Te-as pune in vitrina, sa nu te mai murdaresc cu pacate, dar, incastrat in

Imi beau cafeaua pana la fund. Zatul ma atrage in adanc; o chemare spre o alta dimensiune. “Adancul pe adanc cheama in glasul caderilor apelor” imi suna un psalm usor in ureche. Privirea-i

În cartea vieții, azi, e o albă filă pe care o semnez cu greu și nu mai scriu nimic în ea îl las pe Dumnezeu.

VIATA DE OM Te strang la piept Tristete, cu brate moi de ceara Muscand adanc din sanul secundei amortite Suspinuri in cascada in suflet ars coboara Stropind belsug de roua pe gene

Mi-am împletit inima de-a lungul unui fulg de zăpadă A crescut o fundă acolo unde ți se pune un nod în gât. Baloanele le-am umplut cu timpul petrecut împreună. Nu-ți face griji pentru confeti, voi

GÂNDURI… Soarele palid răsări peste orasul inghetat. O fetită de patru anisori, intinse mânutele către lumina dulce care o mângâia. Ochisorii ei incercănati străluceau in bătaia soarelui. De două

De-acum sa taci ! Sa nu scoti un cuvant... Legat de cer, cu ranile-n pamant, Se clatina lovit de vant Un candelabru, de lumini rasfrant. Ah, gura ta duhneste a minciuna Cuvinte mlastinoase

Prin mâl de patimi m-am jucat cu Moartea - jucărie Acum sunt veșnic condamnat la ... Copilărie.

Dimineața mă scol ca un nebun Mă târăsc spre serviciu ca un pion La amiază dau o tură la cumpărături Seara, regele trist primește șah mat Drept în inimă, regina e luată de-un nebun Care o

Fata mea are ca zestre Doua lacrimi la ferestre. Una de la mama, Alta de la tata. A mamei, putin mai mare Nascuta-i din remuscare. A tatei, mai subtire, Nascuta din amintire. Doua lacrimi de

Călugăria, spunea un părinte, este ca un salt în gol executat fără plasă, mortal dacă nu prinzi la timp bara Nădejdii. Am încercat, parafrazând pe Savatie ieromonahul, toate nebuniile din lume,