Poezie
Lacrimi la ferestre
Ochii, ferestrele sufletului
1 min lectură·
Mediu
Fata mea are ca zestre
Doua lacrimi la ferestre.
Una de la mama,
Alta de la tata.
A mamei, putin mai mare
Nascuta-i din remuscare.
A tatei, mai subtire,
Nascuta din amintire.
Doua lacrimi de dor, grele
Stau pe stresini paralele.
Cand vor fi smulse de vant
Se vor uni pe pamant?
Niciodata ! dar mai sper
Ca se vor gasi in cer.
Inaltandu-se usor
Plutind in acelasi nor
Ce-o sa ninga ca-n poveste
Cu fulgi mari pe la ferestre…
023.851
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gavril Kostachis
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 80
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Gavril Kostachis. “Lacrimi la ferestre.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gavril-kostachis/poezie/58534/lacrimi-la-ferestreComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EA Aminteste de un stil popular? Si ce daca:,,Vesnicia s-a nascut la sat\", spunea Lucian Blaga.Imaginea e generoasa,ochii copilului sunt urmariti de-a lungul destinului omenesc, iar finalul e speranta parintelui ca moartea e doar trecerea intr-o alta foma de viata.Oare nu e ceea ce visam toti pentru cei pe care-i iubim? Elena Istrate
0
Cu porci, broaște și cu ouă
Și-o să spun și-n sat:
\"Se știe
Că noi facem poezie!\"