Pentru Mircea Trifu, 2013

Doar anevoie? Uite-aici:
De când sunt scriitor vestit,
Am auzit că am amici
De care nici n-am auzit!
GIP

Eu cred că te-au mințit, calicii,
În legătură cu "amicii",
Că nici noi nu am auzit...
C'ai fi vreun scriitor vestit! :)

Dan-T

Amicul ce-mi curta soția,
Pe față, în rulota mea,
Și-a dovedit prietenia
Când a plecat cu tot... cu ea!
G.P.

Așa-i amorul bată-l vina,
Ca din senin vine năpasta,
Ți-a luat rulota și mașina
Dar ce păcat, nu și nevasta!
D.V.

Amicii, cred c-au folosit
Zicându-ți "scriitor vestit",
O stratagemă îndrăzneață
Prin care te-au mințit pe față!

Ce i-am spus viitorului soț

De data asta te mai las,
Dar n-aș putea să-ți fiu soție,
Rămânem la prietenie!
Și, din păcate, am rămas...

Petru Ioan Gârda

Uimită îs, de nu am glas,
De știrea trăsnet ce-am aflat:
Ești primul care a rămas...
Dar cine dragă, te-a lăsat?

Să-ți dau like pentru toate epigramele :)
Și un like special pentru a doua, care aduce (un pic) cu una de-a mea, din cadrul aceluiași concurs.

Amicul ce-mi curta soția,
Pe față, în rulota mea,
Și-a dovedit prietenia
Când a plecat cu tot... cu ea!

Zâmbesc, aflând povestea ta,
Căci întâmplarea mă amuză;
Când spui că a plecat cu ea,
Eu cred că te referi la... muză!

:)

Amicul ce-mi curta soția,
Pe față, în rulota mea,
Și-a dovedit prietenia
Când a plecat cu tot... cu ea!
GPI

Tot mai mult îți crește cota
Că ne-ai spus-o și pe asta...
Zici că ți-a luat rulota,
Și-ai rămas iar cu nevasta.

Bune! Felicitări pentru Cluj!

Exagerare e antologică.
Toate - bine elaborate, încadrate bine în teme, ironice. S-a făcut deja observația privind ambiguitatea din Bănuiam eu...
Și dacă iei (ai luat), și dacă nu iei premiu, poate îi spui doamnei Elis că primul premiu l-ai luat pe Agonia, nu cum susține dumneaei (cum că te-a descoperit arând adânc).

Calimero

Eu cred că te-au mințit, calicii,
În legătură cu "amicii",
Că nici noi nu am auzit...
C'ai fi vreun scriitor vestit! :)
Dan-T

Citind ce ai postat aici,
Ca încă patru-cinci ca tine,
Descopăr azi că am amici
Ce nici n-au auzit de mine!

Așa-i amorul bată-l vina,
Ca din senin vine năpasta,
Ți-a luat rulota și mașina
Dar ce păcat, nu și nevasta!
D.V.

Din câte-n lume vreau să scap,
Să am un trai mai ușurel,
Nevasta mi-a luat-o el,
Dar soacra mi-a rămas pe cap.

Amicii, cred c-au folosit
Zicându-ți "scriitor vestit",
O stratagemă îndrăzneață
Prin care te-au mințit pe față!
(Neculai Lunca)

Maestre Lunca, știu și eu
Că lucrurile stau pe dos,
Dar eu i-am îmbătat mereu,
Că m-au mințit așa frumos!

Uimită îs, de nu am glas,
De știrea trăsnet ce-am aflat:
Ești primul care a rămas...
Dar cine dragă, te-a lăsat?
(Ica)

Sunt al doilea caz

Vreo patru, într-un loc retras,
Când îmi trăgeam un crac de egăr
M-au prins și-atuncea am rămas
(Ca-n filmul ăla, Schwarzenegger).


Zâmbesc, aflând povestea ta,
Căci întâmplarea mă amuză;
Când spui că a plecat cu ea,
Eu cred că te referi la... muză!
(Vali)

În tot răul e și-un bine

De când nevastă-mea și muza
S-au dus prin cele țări, pribege,
Urmând pe-amicul –călăuza-
Ai prins și tu a mă-nțelege.

Tot mai mult îți crește cota
Că ne-ai spus-o și pe asta...
Zici că ți-a luat rulota,
Și-ai rămas iar cu nevasta.

Bune! Felicitări pentru Cluj!


A pleat în graba mare,
Că simțea că știu ceva
Și-a lăsat-o în parcare.
Sper să vină după ea!

Mersi pentru felicitări și pentru umărul pus. Dau un țap!


Calimero, ce e al agoniei (și al tău) e pus deoparte. Dar față de d-na Elis spun că sunt descoperirea ei ca să o flatirisesc :) Premiu, aici și de data asta, nu. Ceva zvonuri am auzit despre câștigători (pe surse :)), dar aștept confirmări oficiale.

Atuncea când te-ai însurat,
Urmându-ți dorul arzător,
Amicii toți s-au bucurat
Iar unii-au răsuflat ușor.

Atuncea când te-ai însurat,
Urmându-ți dorul arzător,
Amicii toți s-au bucurat
Iar unii-au răsuflat ușor.
(Flotorin)

Eu n-am dorit nicând bărbați,
Deci, după ce m-am însurat,
Ați fost degeaba ușurați:
Să știți că nu v-aș fi luat.

Mersi pentru prietenie!!!
Sentimentul e reciproc. Dovadă n-am dar îmi aduc aminte...

Toate epigramele sunt foarte bine realizate, iar “ Exagerare “ mi se pare , fără exagerare, memorabilă. Și eu sunt de părere că pe Agonia ai fost descoperit ca epigramist și pentru că și eu mă consider unul din prietenii tăi, îmi permit să-ți împrospătez puțin memoria:

Remember

Acum, când ești un scriitor vestit,
Și dai autografe, îți mai cer
Să nu uiți cum penițe-am ascuțit
Noi doi, o vreme, prin... atelier!

dar prima e "prima"! Felicitări- Știe el Gârda de ce a pus-o prima pe prima. Să ia fața. Și a luat-o. Exagerare nu mi se pare chiar așa exagerătă. Prima are mai mult tâlc. Exagerarea mi se pare mai...constatativă (?)

Din câte-n lume vreau să scap,
Să am un trai mai ușurel,
Nevasta mi-a luat-o el,
Dar soacra mi-a rămas pe cap.
G.P.

Stiu prin ce treci,sunt însurat,
Cu soacra-n casă viața-i dură,
Dar te intreb nevinovat:
Ai încercat și cu cianură?
D.V.

Nae,
La prima, ideea e la îndemână (amici, despre care nu știi, apar atunci când câștigi la Loto, ajungi ministru, etc.) Circulă. Nu mă hazardez, dar e posibil să se mai fi scris. Nelu Gârda are grijă s-o folosească într-un mediu în care se întâmplă invers (ajungi celebru, te umpli de inamici). Cel literar. Astfel se asigură de unicitate și, dual, riscă să nu fie credibil.

Calimero

Acum, când ești un scriitor vestit,
Și dai autografe, îți mai cer
Să nu uiți cum penițe-am ascuțit
Noi doi, o vreme, prin... atelier!
(Grigore Chitul)

Long live learning

Deși de-acum cărunt la tâmplă,
Să știi că nu aștept plocoane,
Ba chiar de multe ori se-ntâmplă
Să mai ascut și azi creioane.


Stiu prin ce treci,sunt însurat,
Cu soacra-n casă viața-i dură,
Dar te intreb nevinovat:
Ai încercat și cu cianură?
D.V.

D.V., să știi că-am încercat
Mereu, mereu, dar, din păcate,
Atât de multă i-am „băgat”,
Că i-am creat imunitate.

Mulțumesc tuturor pentru interes și observații. N.bun și Calimero, vă rog să vă continuați disputa. Să vă ajute și Grigore. Dar până la urmă sunt factori mulți care ne pot face să ne placă una sau alta. Eu repet ce-am mai spus: adevărata epigramă trebuie să "lovească". Dacă cere timp de gândire și analiză ca să spună ceva, e catren. Catren care poate fi și el foarte bun, chiar antologic... Personal eu pe prima contam mai mult.
Dar dacă tot suntem la analize, oare se sesizează triplul înțeles al acelui "rezerve"? Rezerve de conserve, de grăsime și firește, ezitări.

Bănuiam eu...

Amicul ce-mi curta soția,
Pe față, în rulota mea,
Și-a dovedit prietenia
Când a plecat cu tot... cu ea!
(Nelu)

Ți-a luat amicul pălăria,
Ți-a luat rulota și soția
Și-n parcare ai rămas, parol,
Ca de obicei, cu capul gol.


Se pare că se profilează două curente. Ordinea mea este 1,2,3,5,4. Cu alte cuvinte, sunt de părerea lui Nae Bunduri: "Exagerare" nu m-a dat pe spate, cel mai mult mi-au plăcut primele trei, în ordine descrescătoare.

Urmând unele sfaturi...

Cu reticență,-am acceptat
Să nu utilizez conserve;
Am mai slăbit, e-adevărat...
Și totuși încă am rezerve.
G.I.P.

Te-ntreb, dar să nu faci o dramă:
Cum premiu, totuși, n-ai luat
Și ai rezerve, cum constat,
Ai cam slăbit... în epigramă?!

Exagerare

Prin cure lungi, costisitoare,
Sunt mai ușor ca un copil;
Acum aș vrea să pun un kil,
Dar n-am cu ce să-mi iau mâncare.
GIP

Indecis(?)

Citind ce-ai scris aici, senin,
Eu am facut o constatare:
Tu ai mai vrea un kil... (de vin?)
Dar nu-ți rămâne de mâncare!

Dan-T

Ți-a luat amicul pălăria,
Ți-a luat rulota și soția
Și-n parcare ai rămas, parol,
Ca de obicei, cu capul gol.
(Dan Norea)


Priveam cu capul gol, în gol,
Zicând: o, Pronie cerească,
De-ar fi să nu se răzgândească,
Să vină înapoi! Parol!

Te-ntreb, dar să nu faci o dramă:
Cum premiu, totuși, n-ai luat
Și ai rezerve, cum constat,
Ai cam slăbit... în epigramă?!
(Gigi)

Când ești la cure, mai slăbești...
Am mai slăbit și mai slăbesc,
Dar nu atât cât să primesc
Un premiu gras la București.

Sper să nu citească premiantele noastre :)

Citind ce-ai scris aici, senin,
Eu am facut o constatare:
Tu ai mai vrea un kil... (de vin?)
Dar nu-ți rămâne de mâncare!
Dan-T

Păi nu, că nu

Să am o pivniță-n dotare,
Eu zilnic aș umbla la vrană:
Se știe, vinul este hrană,
Deci nu mi-ar trebui mâncare.

Mersi!

Cum azi sunt cârcotaș, cârcotesc. Eu zic că la prima poanta e destul de fumată. La a doua, "rulota" aia pare a fi ceva de umplutură. De ce nu "mașina" sau "combina"? Pe a treia, sincer, încă o mai citesc dar nu mă pot abține să nu mă duc cu gândul un coleg care făcea mișto: "Băi,vorbește frumos, că eu puteam să-ți fiu tată... Dar n-a vrut maică-ta!