Popa’s la Vatican

În politică sunt jocuri -
Între ei ca să se joace -
La scrutine sunt și trocuri,
De s-aleg din nou... cu troace!

Papa o caricatură este
Popa s o transformă în poveste

Mulțumesc de trecere. E liber la interpretări. În fond, cel mai de preț lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu e libertatea, impusă pe Pământ de cel mai autorizat reprezentant al Său...
Mulțumesc pentru semnele lăsate.

Catrenul nu m-a convins, pare mai degrabă o relatare de la fața locului. Poate că poanta e în versul doi (schimbul în natură), poate papa trebuia caricaturizat... nu știu alții ce or zice dar mie mi se pare că lipsește ceva.



Și Papa și Popa\'s, aș zice,
Ies în cîștig, măcar un pic,
Dar cei ce te-am citit, amice,
Chiar nu ne-alegem cu nimic?!

PS sper că ești de acord că nu m-am oprit în pagina ta doar pentru cinci secunde.

Ce-nseamnă să te urci pe val!
Un Popă (ortodox,se pare)
Este primit ca un egal
De papa, cel cu trei tiare.

Și eu am un sentiment de negata, nu știu ce să mai fac... Dar -vezi și catrenul cu \"normalitatea\"- mai nou ridic mingi la fileu pentru replici tari. Uite replica lui Dan. Și uite că lumea se alege cu ceva. Nu merită? Și mie îmi ies de multe ori mai bine replicile. Atenția ta mă bucură și îmi prinde bine. Implicit, va prind ebine și cititorilor mei.

Din harul celuilat, prea mare,
Primesc, prin schimbul în natură,
Popa’s - o binecuvântare,
Iar papa - o caricatură.
(Petrișor)

Caricatură zici? E clar:
De fapt, primise Papa,-n dar,
Din mâna lui Popa\'s, drăguțu\',
O... epigramă de Neluțu.

Caricatură zici? E clar:
De fapt, primise Papa,-n dar,
Din mâna lui Popa\'s, drăguțu\',
O... epigramă de Neluțu.
(Danieluța)

Așa e, Daniela. Uite încă niște amănunte:

Zicându-și: „genial și cult”,
A cercetat-o cu mirare,
Și i-a plăcut atât de mult
Încât ar vrea să mă omoare.

Zicându-și: „genial și cult”,
A cercetat-o cu mirare,
Și i-a plăcut atât de mult
Încât ar vrea să mă omoare.
(Nelu Gârda)

Deșteptarea!

Amice, te-amăgești c-un vis!
Nu-i Papa omul să condamne!
Eu sunt convins că n-ar fi zis
Decât banalul: Iartă-L, Doamne!

Ioan J

P.S. Catrenul este unul constatativ. Relatezi o știre, ce ne-a fost servită la Alba Iulia, pe post de motivare a lipsei maestrului, apoi versifici, corect, cel mai previzibil deznodământ! Asta se numește poantă facilă.

Amice, te-amăgești c-un vis!
Nu-i Papa omul să condamne!
Eu sunt convins că n-ar fi zis
Decât banalul: Iartă-L, Doamne!
(Ioan Jorz)

E drept că nu-i așa fanatic
Precum cumplitul său străbun
Și, la vederea ei, extatic
A spus: e-al dracului de bun!

E drept că nu-i așa fanatic
Precum cumplitul său străbun
Și, la vederea ei, extatic
A spus: e-al dracului de bun!
(G.P.I.)

Gândi papa în mintea lui,
Dar se-nnecă c-o-mbucătură
Și nu îi mai ieși pe gură
Decât că ,,E al dracului...\'\'

Dan-T

Gândi(se) papa-n mintea lui,
Dar se-nnecă c-o-mbucătură
Și nu îi mai ieși pe gură
Decât că ,,E al dracului...\'\'
(Dan T.)

Ce am văzut eu la televizor

Cum se uita –deci nu mă tem de crimă-
Citeam în ochii Sfântului Părinte
Deplina admirație și stimă…
“Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”*.

*Adrian Popescu, Arsura (cântată de Adrian Ivanițchi)

Cum se uita –deci nu mă tem de crimă-
Citeam în ochii Sfântului Părinte
Deplina admirație și stimă…
“Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”*.

*Adrian Popescu, Arsura (cântată de Adrian Ivanițchi)

Îți amintești, dar dac\'a fost doar vis?!!
Memoria mai joacă feste,
Poate-s doar ,,file de poveste\'\',
N-am cum să cred până ce nu văd scris!


Cu gândul împăcat,
Și fără să fiu trist,
Gândesc: de-s criticat
Înseamnă că exist!

N-am cum să cred până ce nu văd scris!
(Prundoiu Dan)

Am fost să-i cer o indulgență,
Cum fac atât de mulți adepți,
Da’-mi cere taxă de urgență;
O strâng în zece ani. Aștepți?

... te faci frate și cu dracul!

Scuza ce prin minte-ți trece
Cu ață albă-i cusută,
De ce-am aștepta noi zece
Ani... mai bine hai o sută!

Propun o variantă,
Ca să nu-ți plâng de milă
Că ai rămas pe jantă,
De vrei îți pun o pilă!

Dan-T

Din harul celuilat, prea mare,
Primesc, prin schimbul în natură,
Popa’s - o binecuvântare,
Iar papa - o caricatură

Stând așa, m-am tot gândit
Și mi-am zis: măi ce să fie,
Cum, Înaltul a primit
O cricatură... vie?!!

Dan-T

Din harul celuilat, prea mare,
Primesc, prin schimbul în natură,
Popa’s - o binecuvântare,
Iar papa - o caricatură.



Dându-I o caricatură,
Cum putu\' printre uluci,
După schimbul în natură
Se-alese cu-n sac de nuci...

morala:
Ca să dea la curioși
Cozonac nu doar gogoși!

Dându-I o caricatură,
Cum putu\' printre uluci,
După schimbul în natură
Se-alese cu-n sac de nuci...
(Prundoiu Dan)


Să-i sature, ca să se ducă,
Pe cei ce-n piață des irump,
Mai nou le-aruncă miez de nucă:
Se știe orzul e cam scump…

Fără supărare, ultimul vers strică armonia. Ar trebui să sune cam așa:

S-a ales c-un sac de nuci.

Dând o raită prin comentariile mele, descopăr un catren , cu titlul \"Tr(u/o)curi jucate politic\", care nu știu ce caută pe această pagină, dar îmi cer scuze! Era undeva o epigramă cu temă asemănătoare și am greșit postarea.
Pe bună dreptate afirmă G.I.P. \"E liber la interpretări. În fond, cel mai de preț lucru pe care ni l-a dat Dumnezeu e libertatea, impusă pe Pământ de cel mai autorizat reprezentant al Său...\"
N.B. Și Petru... domn ca de obicei!