Soție de combatant

Interesant calamburul. Vreau să povestesc o întâmplare de acum vreo douăzeci de ani. Eram în vizită la un copilaș (atunci lucram la grădiniță) cu a cărei mămică, profesoară, eram prietenă. Eu mă grăbeam să plec, doamna insista să mai stau. Când a văzut că mă îndrept spre ușă, i-a spus copilului: „Spune-i doamnei să rămână!”. La care, Andrei a spus: „Sărut-mâna!” (adică „poate să plece”, nu?). Acesta e doar un exemplu de calambur creat involuntar de elevii mei. Am notat de fiecare dată aceste dialoguri hazlii într-o agendă. Să am de ce mă amuza când voi fi la pensie. Chiar așa, ce-ar fi să caut eu agenda? Poate s-ar naște ceva epigrame din notițele acelea... :)

Din câte-aici s-au afirmat
Re-vi-no soața i-ar fi spus
Iar dacă el n-a ascultat
Înesamnă că-i re-dus.

Frumos joc de cuvinte. Hai să încerc și eu un calambur:

Pe soțul ei fără virtute,
Din viață, cică, l-a omis
Și alungându-l pe re-du-te
Îl vede astăzi... la o miss.

Aseară, seful l-a trimis,
Degrabă, într-o misiune,
Ca el s-ajungă la o miss,
Cu gând la intromisiune.

În amoroasă misiune
S-aventură acel bărbat
Și-avu o intromisiune...
Cu cardul său în bancomat.

S-a dus cu cardul plin de-acasă,
Dar s-a-ncurcat cu miss, la masă,
Adevărată sex-simbol
Și s-a trezit în... cardul gol.