Câteva catrene

GPI, sunt cum mă așteptam, de altfel, criminale. Dar nu e o surpriză. Commul, mai târziu, poate poimâine.

Cu superstimă, FA.

Și, da am tastatură nouă. Aștept merțanul.

În această colecție, eu consider că următoarea epigramă este într-adevăr valoroasă (cu mențiunea că are o greșeală de ortografie, trebuie “o-nnobilează, și nu “o-nobilează”):

“Statuia

Stăpână-n parc de generații,
Veghind la capătul aleii,
O-nobilează porumbeii
Pe unde-au fost scuipat confrații.”
(Gârda Petru Ioan)

Unii vor zice, poate, că nu e epigramă pentru că îi lipsește “poanta” sau surpriza. Pentru mine, aceasta este o epigramă, și încă una foarte bună. Nu are poantă, dar are un mesaj foarte puternic, transmis în mod concis și elegant, așa cum se cuvine unei epigrame.

Restul epigramelor din colecție sunt, după părerea mea, fără nicio valoare.

Nu-nalț minijupei odă
Dar constat azi, cu uimire,
Că-n materie de modă
Fost-a o descoperire.
(Nicolaie Fulga)

A intrat în cărți cel care
A fost primul prin strâmtori,
Însă minijupa are
Mai mulți descoperitori.

Calimero,
neparticipant la temele date încă din 49

Cu aceste aprecieri pozitive ți-ai câștigat o roată la merțan (model 1988). Ține-o tot așa că cine știe?

Mulțumesc pentru aprecierile critice. Nici eu nu sunt încântat de unele definiții, dar asta reușisem până la soroc și le-am trimis la revistă în ideea că vor alege redactorii ceea ce le place. Referitor la înnobilare, am considerat că liniuța poate suplini și pe primul n. Poate că m-am înșelat.

A intrat în cărți cel care
A fost primul prin strâmtori,
Însă minijupa are
Mai mulți descoperitori.
(Calimero)

Buni exploratori pe trup, ei,
Au venit cu constatarea
Că e rolul minijupei
De-a descoperi strâmtoarea.

Vis

Am bilet pe toată vara
La Sovata-n stațiune,
Iar nevastă-mea-mi propune:
“Ia-ți cu tine secretara”!
(GPI)

In final, doar compromisul
E cel ce-ndulceste-amarul,
Caci odata trecut visul
Stai o viata cu cosmarul...

p.s. Poti mai mult! Cea cu statuia e, in schimb, faina!

Tăce-s faine, mai ales prima dacă ne aducem aminte cum o picat Boc într-o emisiune la \"Realitatea\", o fi picat și Udrea (după cal) da nu șcim nimic precis.
Miniștrii ăștia lu Băsescu,
Ca potârnichile, cred, fug,
Dac-o să vină Antonescu
Să-i ducă-npachetați la Bug.

Nelu,
Pentru numărul respectiv al revistei \"Epigrama\" eu am participat doar la concursul de replici (catrenul respectiv este menționat în revistă și l-am postat și în cadrul unui comentariu la Florian Abel) deoarece în această vară a trebuit să fiu foarte atent cu împărțirea timpului și nu a rămas loc pentru mai mult. Dar, dacă tu ai participat la mai multe și le-ai postat și aici, bănuiesc faptul că vrei părerea noastră despre ele.
La prozodie, în opinia mea, nu sunt probleme, nici la limbă.
În ceea ce privește poanta, aș vrea să spun, cu tot respectul pentru Colo că, din câte știu eu, la definițiile epigramatice nu sunt chiar aceleași pretenții ca la epigramele obișnuite (așa cum, de fapt, poanta epigramatică are un specific și la epitaf, și la madrigal); spun asta apropo de aprecierile sale foarte severe, din care rezultă că i-a plăcut doar un catren din cele de mai sus (Îl citez \"Restul epigramelor din colecție sunt, după părerea mea, fără nicio valoare.\").
Mie mi se par reușite și celelalte poante (poate nu chiar grozave cele de la \"Rețeta\" și de la \"Cerc vicios\". Foarte interesante: \"Ombilicul\" (cred că și originală); \"Oratorul\" (multe tâlcuri); \"Sângele\" (drăguță); \"Pila\" (excelent tandemul \"suprafață-cale\"). Bineînțeles, este foarte bună și \"Statuia\", dar ar fi fost poate chiar excelentă dacă autorul nu \"s-ar fi repezit\" la poanta cu \"înnobilarea\" (că-s porumbei sau ciori, cam tot acolo...).
Apropo, în mod evident, trebuie scris \"O-nnobilează\", deoarece, pe de o parte, liniuța ar ține locul lui \"î\", dar să mai țină locul și unui \"n\" este prea mult. Apoi, pentru a curge cât mai bine versul, chiar trebuie citiți ambii \"n\" (în silabe diferite).
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Mulțumesc mult. Recunosc, așteptam opiniile tale și sunt de acord cu ele. Eu am îndrăznit să trimit și să public definițiile, tocmai în ideea că nu-i obligatoriu să aibă o poantă epigramatică propriu zisă, dar că trebuie să aibă un \"miez\", un tâlc și să vină cu ceva nou. Altfel, cred că am ceva discernământ pentru a nu scrie, publica sau... lăuda orice prostii.