Garaciale

că ar fi casa ca acea colivie și pasărea îi dă un cioc din libertatea ei fiindcă îi dă prilejul să rătăcească cheile de la intrarea în casă. dar rămas pe afară nu mai e poetic fiindcă e frig și doar n o locui in pom.
nu există ultima pasăre din oraș (cine ar ști asta?) și poezia este ca un copil nesupravegheat care chiar poate să se suie prin pomi. câte nu fac cei mici!

niciun semn pe poezie, și tocmai pe titlu a nins aiurea cu virgula. nb!

"recunoscând valoarea talentulului" autorului: nu vor fi citit nicicand ceva mai aiuritor și vor pleca departe, unde e poezie.
"Erai fascinat de puterea cu care mă înlănțuiai
Te iubeai." autorul este pe două voci: iubita (el)și el prin ochii iubitei (tot el!) care își recunoaște mărețul și talentul în iubire/poezie. singur.
"Banii dictează iubirea. Oriunde,
Iar tu aveai modul tău de-a o pune-n valoare" este o comoară de bijuterii din plastelină. cu bine! do not off...me. pls!

"defrișarea aceasta e aproape gnostică
când te strigă Costică
să defrișați și ultima sticlă"

este îngrozitoare rima sau încercarea de a rima cuvintele din coadă. despre conținut invit alt cititor să se lămurească într un comentariu. fie și Costică, dar să fie habar!

variantele sunt pentru caietul personal, pentru atelierul autorului. sau în culegere "postum". nu e cazul. trebuie să vă hotărâți pentru una dintre ele. e regulă. altfel indecizia se transmite cititorului și vă judecă pentru că nu ați optat pentru o formă sau pentru alta. ori, ori.. cu bine!

temelie poeziei. cele din început. numai bine!

poezia în sensuri din ce în ce mai obscure, abracadabrante, și cu fiecare dintre ele ne este greu să vă mai urmărim.
"tata intrase-n călduri și făcea spume la gură" ?! ne spuneți nouă sau grăbit vorbiți echipajului de pe mașina de salvare? sunt și versuri grotești dar niciun câștig pentru cititorul care nu mai riscă să intre fie doar cu un click!

pare un post 9gag cu garfield. nereușit. ce înseamnă pentru dumneavoastră, și ce vă spun toate aceste "hiene", "gravide", fiindcă vă enervează fețele lor așa de mult!
Viziunea domnului R.R. cred că e injurioasă pe text.
nonsensuri.

repet (pentru offtopic ul acordat): logica poeziei se "răzgândește" de fiecare dată când ni se pare că izbutim un sens al intenției autoarei.
"Dar nu.
Poeziile nu se scriu așa.
Poeziile se scriu atunci când ea și el se țin de mână.
Atunci când el și ea se ceartă sau se împacă..."
Înțelegem apoi că poeziile dulci, de amor șamd nu sunt pe placul autoarei, și că:
"... niciodată poeziile nu se scriu
Când nu se mai scrie poezie."
aceste negații de fetiță cu "nu" în brațe!
ați reușit să faceți ce blamați: ați scris o poezie când nu trebuia. dar i am spus "poezie"...deci totul este permis. atunci pentru ce toate astea? iubirea e floare la ureche!

"sforăitul tău ușor" și finalul nu au cum să placă. sunt două versuri care pot fi păstrate. celelalte nu sunt serioase:

"...nu știam exact numărul celor care mă vor refuza
mintea mea calcula zestrea și cheltuiala
aveam scoici strânse țuguiat în jurul degetelor
lipitori marginea chenarul nectarul ce împingea
căldura casei peste geamurile chele cumva indigo..." șamd.

de unde vine explicația titlului, pentru că poezia are șase strofe. de la numele filmului?

înțeleg că aveți grijă de amintirea iubitei dumneavoastră dar să vă îngrijiți și de limbaj, pentru că se poate ajunge cu expresia "Se deschid răni dulci" la ideea de impetigo, și atunci produce efect imprevizibil asupra cititorului. de asemenea "totemice icoane" ar ține de regnele: animal și cel al plantelor. dar și de obiecte. nu este cazul niciunei iubite.
"Câtă mare și munte aduci între mine și tine" este ca un stop: e interesant.."câtă mare"... e o ciudățenie logică care îmi place.
numai bine!

peste o "Liniște" de a lui Lucian Blaga. nu aceasta este vocea sau o voce: prima strofă este ratată prin ospățul efectiv de nicio calitate poetică, strofa a doua prin enormități (de ex."mă împart frățește voi fi de-ajuns pentru o cină de taină")despre dimensiunea poetului, iar cea de a treia "nevinovați că s-au născut fără talent "...

Strofa1. Femeile slăbesc prin diete alimentare și aleargă pe plajă „fandosite”, sunt active până bărbații se simt liberi numai când ele pleacă. (21 de cuvinte)
Strofa aceasta are 10 versuri și 123 de cuvinte, deci, să zicem, ar trebui să fie de șase ori mai expresivă. Pentru economia pe care o „laud” fac numărătoarea numai la această strofă!

Strofa2. Îmbrăcate frumos acum (ținem minte „fandosite”) femeile care aleargă sunt urmărite, cum altfel!, cu interes de către bărbați.

Strofa3. Femeile fol. tehn. ca tel. , calc., net. șamd.

Strofa4. În general femeile fac de toate, nu se știe care ce face, și nici dacă e frumos, moral sau altfel în afară de o înșiruire (aici) de nervi cu diferite dispoziții.

Strofa5. Femeile uitate și bătrâne sunt invidioase pe cele mai tinere, că bătrâne cumpătate nu ar fi existat niciodată! Femeile fac alte lucruri până acum nenumite de nimeni, parcă.

7-8 „femeia de apă” (fda) de care celelalte fug, ar putea s[ fie o apari’ie a poetei, dar nu vedem de ce ar fugi de ea.
Fda și masajul cosmetic ar putea să fie o explicație, însă fără importanță.
Fda ar părea să fie (și pentru folosirea corectă a clișeului „pisică neagră”) o sirenă sau un blestem asupra celor care, fiindcă locuiesc la marginea mării, sunt nevoiți să navigheze pe ea, să pescuiască și să o exploateze pentru a putea trăi. Dar este numai o explicație construită aici în căutarea unei logici de profunzime a poeziei în cauză. Nicăieri nu există un vers indiciu ca așa ar fi o „femeie de apă” care la final citim că amenință tot femeile care...aleargă. Ultimele două versuri sunt de neînțeles.

(sper că nu am greșit, este a doua tehnored. a com. pt ca la prima a sărit din pag. m a delogat și nici nu a înreg com cand am dat "send"!)

de beția de cuvinte a fost drojdia. "toate pronumele personale/consumă cuvinte lăsate prin oale" este o chestie de seriozitate.

luna pentru că este fără bani pentru toată lumea. dar tot luna v a ajutat. este poezie despre sist. de asig. de sănătate? spitalul este și un loc de speranță.

"dăidăiță" interesant aici. am citit într o carte de poezii despre cei ca el. soldații...nu mai știu cum i a botezat autorul care e un nume cunoscut în literatură. "dăidăiță" ce înseamnă?

vă pică unul la fel ca dumneavoastră din poezie, probabil, la rândul său o să întoarcă și dânsul buzunarele pe dos la privitor.
sigur, nu este vorba decât despre bani. despre lipsa lor. altfel interogația este comică.

dar nu am revenit pe comentariu, ați avut mai mult timp să meditați. se vede, pste noapte. să meditați la fel și la poezie. e mai mult ca zicerea orală. pentru amândoi. odată am zis chiar "clopoțele".

sunt cuvintele poetului, fiindcă niciun copil nu se entuziasmează chiar așa exclamativ. dar mai mult: "auzeai strigând câte-un copil ...". prin urmare, copii se plimbă pe acolo ca să sublinieze delicatețea ideei de răsărit în geamuri, a autorului. versurile care urmează până la final sunt prea emoționante pentru autor pentru a le desface ca pe cuib, dar sunt de aceeași valoare cu începutul. nu emoționează.