O lună
Nebună
Te izbeai de visele zgârcite
Ce-au împânzit lumea ta
Pierdută.
Monologurile tale
Ca niște foi de urzică de toamnă târzie
Ustură încă și ard
Lumina
De lună bătrână
Ce liniște...
Auzi? - Ce liniște asurzitoare!
Tăcerea urlă în mijlocul singurătății.
Ce pace...
Simți? - Ce pace zguduitoare!
Indiferența doare până-n adânc.
Ce frumusețe...
Vezi? - Ce
Un palid zgomot, în tăcere,
încearcă să își demonstreze
că cantitatea-i de putere
nu mai e în paranteze.
Jalnic, înșiră în juru-i
ipocrizia ca degustare.
Serviții hrăniți cu iluzii
se-neacă
Șî și ti doari pi tini, măi băieti?
Nicî, dzâși?
Da iaca pi dânsu-l dure,
șî tari!
Șî undi-ei vre sî ti duși tu, măi băieti?
Nicăieri, dzâși?
Da iaca el vroie sî sî ducî,
da nu o
Ah, cât mi-ar fi plăcut, și mie, să desenez un pătrat negru
de un negru de-acela intens și profund...
să fixez privirea pe mijloc
și să-l văd rotindu-se în jurul osiei sale
ca un dervis în
Era dimineață devreme în pădure.
Se furișa încet
tiptil, tiptil
ocolea.
Se-oprea.
Iar avansa -
nu vroia decât să rămână singur
fără foșnet
fără zgomote
fără iarbă.
Poiana, așa cum voia, o
G