O lună
Nebună
Te izbeai de visele zgârcite
Ce-au împânzit lumea ta
Pierdută.
Monologurile tale
Ca niște foi de urzică de toamnă târzie
Ustură încă și ard
Lumina
De lună bătrână
Era dimineață devreme în pădure.
Se furișa încet
tiptil, tiptil
ocolea.
Se-oprea.
Iar avansa -
nu vroia decât să rămână singur
fără foșnet
fără zgomote
fără iarbă.
Poiana, așa cum voia, o
Ah, cât mi-ar fi plăcut, și mie, să desenez un pătrat negru
de un negru de-acela intens și profund...
să fixez privirea pe mijloc
și să-l văd rotindu-se în jurul osiei sale
ca un dervis în
Un palid zgomot, în tăcere,
încearcă să își demonstreze
că cantitatea-i de putere
nu mai e în paranteze.
Jalnic, înșiră în juru-i
ipocrizia ca degustare.
Serviții hrăniți cu iluzii
se-neacă
Șî și ti doari pi tini, măi băieti?
Nicî, dzâși?
Da iaca pi dânsu-l dure,
șî tari!
Șî undi-ei vre sî ti duși tu, măi băieti?
Nicăieri, dzâși?
Da iaca el vroie sî sî ducî,
da nu o
Ce liniște...
Auzi? - Ce liniște asurzitoare!
Tăcerea urlă în mijlocul singurătății.
Ce pace...
Simți? - Ce pace zguduitoare!
Indiferența doare până-n adânc.
Ce frumusețe...
Vezi? - Ce
G